Flori, fete, baieti si cele mai bune prietene

Prietenii mei nu sunt multi ca numar. Poate zece, poate mai putini; nu ma intereseaza atat cifrele exacte, cat calitatea lor de prieteni, asa cum o inteleg eu.

 In primii ani de viata sociala, referindu-ma aici la gradinita :) ,am avut in primul rand un ...SOT  si nu o "cea mai buna prietena"... Precoce,nu? Mai apoi, in clasele primare, m-am gasit "sfasiata" intr-o relatie de prietenie in... trei. Eu si celelalte doua fete nu reuseam sa fim intotdeauna de acord, iar asta rezulta intr-o mai buna prietenie intre ele doua,decat intre mine si oricare dintre ele. Astfel fiind situatia, nu puteam sa inteleg conceptul de "cea mai buna prietena"- de care auzeam pe toate coridoarele scolii si peste care dadeam in mai toate Oracolele pe care le completam- puteam doar sa mi-l doresc.

Asa am ajuns in gimnaziu, unde am avut parte de multe prietene bune, insa doar de una exclusiva si, ca sa zic asa, cu titulatura de PRIMA "cea mai buna prietena" a mea. WOW! Se numea Cristina. Ce fain era sa fii luat suta la suta in considerare si sa fi si apreciata, imi ziceam si simteam. Din clasa a IX-a Cristina s-a mutat la alt liceu, iar eu am ajuns intr-o clasa de artisti cu personalitate si multa ironie, unde nu credeam ca am sa reusesc sa stabilesc vreo relatie de dialog, darmite de prietenie,fie ea si de complezenta; in fine, am avut si aici o a doua "cea mai buna prietena", foarte draguta,foarte dependenta de mine si de sfaturile mele in chestiuni cu precadere amoroase (Doamne ce bine ma simteam si ce importanta in momentele alea) si de ale carei sfaturi in chestiuni amoroase- cu precadere, ma bucuram la randu-mi. Deci, pe scurt, ne bucuram una de sfaturile celeilalte, pana cand, zelul si un soi de disperare/frustrare in amor, m-a facut sa-i sugerez destul de evident, sa ocupe rolul de Cupidon pentru mine si un respectiv baiat...Mare greseala! Ce-a iesit a fost un fiasco total, cu obraji stacojii (ai mei), cu multa rusine si multa bataie de joc (din partea respectivului amorez pentru mine). Ulterior acestui eveniment, am incercat sa dam uitarii evenimentul, insa relatia dintre noi nu a mai fost niciodata la fel, dimpotriva, s-a inrautatit considerabil.

Dupa liceu si patania cu fosta "cea mai buna prietena"a mea, am renuntat sa mai cred in existenta unei astfel de personaj in viata mea; am avut si am prietene Bune ulterior episodului aceluia, si nu o data am fost tentata sa alunec din nou in capcana folosirii celor 4 cuvinte (repetate atat de des in paragrafele anterioare), insa mi-am dat seama ca mai bine mai multe, diferite si bune, decat una singura. Inca consider asta, cu diferentele urmatoare:

 - niciodata nu spune niciodata;

- realizez scriind aceste randuri ca poate vina mea, in relatia cu prietena mea cea mai buna (ultima), a fost cu mult mai mare decat am vrut sa recunosc fata de ea si mai ales fata de mine insami. Imi cer cu ocazia asta scuze,chiar daca tardiv si poate in van...

Prietenelor mele bune actuale, le multumesc pentru ca exista si fac parte din viata mea!

 Love u all!!! :*:*:*

The Good Wife (TV series)

Este noul meu serial preferat, devenit obsesie :) A aparut in 2009 si s-au creat pana in prezent trei sezoane (de aici obsesia de a vedea cat mai mult si a acapara toata povestea cat mai repede).  Apartine genului dramatic si firul epic urmareste transformarea ce intervine in viata unei sotii de cariera, mama a doi copii si sotie de procuror ( "state's attorney") din Chicago, Statele Unite ale Americii, cand sotul ei este implicat in doua scandaluri de proportie: coruptie si scandal sexual.
Alicia Florrick (Julianna Margulies), personajul principal al serialului, si-a desavarsit formatiunea profesionala in domeniul Dreptului, la Universitatea din Georgetown in urma cu treisprezece ani; nu a practicat prea mult deoarece a devenit sotia lui Peter Florrick (Chris Noth- Mr Big din "Sex and the City"), procuror in orasul Chicago si mama dedicata. Insa, dupa cinsprezece ani de casatorie, dupa ce sotul sau este inchis, in urma acuzarii de coruptie in servici si implicarea intr-un imens scandal sexual si ea ramane responsabila de cei doi copii si de cheltuielile casei, se hotaraste sa se alature unui vechi coleg de facultate, Will Gardner (Josh Charles) care detine o firma prestigioasa de avocatura din Chicago si sa redevina avocat.
Reintoarcerea in lumea publica si confruntarea zilnica cu criminali, politicieni dispusi la orice pentru a-si realiza scopurile, o face sa isi schimbe perspectiva pe care o avea despre propriul rol in viata si sa isi doreasca sa devina un avocat excelent si mai ales, sa devina o femeie independeta de sotul sau. Povestea ei  ii face pe unii spectatori sa o condamne ca nu stie sa ierte (calcatul stramb si repetat al sotului) si ca devine prea libertina in urma angajarii la studioul de avocatura- vezi flirtul cu Will, seful ei.

Eu una, am tendinta sa o justific pe Alicia si pot afirma chiar ca ii inteleg motivele si comportamentul ulterior dezamagirii si umilirii suferite, insa am ajuns de-abia la episodul 7 al seriei nr.2. Nu pot sa imi formez o imagine completa inca, insa cert e ca serialul este unul captivant, foarte bine realizat si coordonat. Actorii sunt de prima mana, de la cei principali pana la cei din rolurile secundare. Povestea este antrenanta la fiecare nou episod si asta atarna greu, insa nu pot sa zic ca morala de la sfarsitul unui episod e asemanatoare unui episod din "Grey's Anatomy" de exemplu, insa vorbim de registre, domenii de activitate diferite si interpretari diferite (ale regizorilor si realizatorilor). Mai adaug ca Julianna Marguiles este castigatoarea unui premiu Emmy pentru rolul sau in aceasta serie si ca serialul este unul dintre cele mai apreciate productii recente de gen.

DE VAZUT online aici!!!www.one-tvshows.eu/the-good-wife

Viata e ceea ce se intampla in timp ce noi facem planuri

Daca stam si ne reamintim ultima saptamana sau- daca suntem norocosi- ultima luna din viata noastra, si pe langa asta, daca avem si dispozitia necesara "recapitulatorie" sau pur si simplu, simtim nevoia sa valorizam ceva sau pe cineva din viata noastra, atunci poate ajungem si la concluzia care da titlul acestui post. Eu una "patesc" asta de vreo cateva ori pe an si multumesc Providentei pentru asta, desi, din pacate de prea multe ori constientizez ce noroc am pentru sanatatea mea si a celor dragi mie de-abia atunci cand am fost aproape de un pericol de sanatate sau orice alt fel de pericol/ problema care putea sa se termine mai rau decat s-a terminat. Suntem setati sa realizam binele de care ne bucuram si avem parte de-abia atunci cand vedem ca altii, de langa noi, nu sunt asa de norocosi...doar prin comparatie cu raul lor, prea rar pentru binele nostru si-atat.

Exista pledoarii scrise si cuvinte mai bine potrivite de altii, care se pricep mai bine decat mine sa le spuna in situatii de genul celei descrise mai sus, insa particularizez aici, incercand sa realizez, inca o data si cat mai bine cu putinta, ce bine e cand exista liniste in jurul tau, cand savurezi o piesa buna intr-o atmosfera de liniste, cand faci ceva nebunesc. Ce bine e atunci cand te astepti la vesti relativ optimiste si primesti vesti excelente. Ce bine e cand o fapta buna de-a ta are efect indelungat si e folositoare celui/celor pe care ai vrut sa-l/i ajuti.
Ce bine e cand, atunci cand programul si orarele raman in urma si traiesti un moment de relaxaretotal neprogramt si nepermis sau cand reusesti sa te "plictisesti" chiar in toiul multimii de treburi casnice :)
In orice lucru  e un dram de bine, chiar daca infim. La fel cum exista raul, care ne ajuta sa pretuim binele (tot prin comparatie), insa depinde doar de noi sa avem ochi de vazut, urechi de auzit si minte de realizat tot ceea ce ni se intampla noua sau altora din proxima apropiere: bun sau rau.

Am sa adaug la final un link catre o piesa prea melodramatica pentru acest post, dar care e chintesenta starii de bine prin ritmul, versurile si cantul ei...

Zile linistite si savurate din plin va doresc :)

Ciocoflenderu'

Nascut la 27 ianuarie 1936, in Cluj, Florin Piersic este unul dintre cei mai iubiti actori romani contemporani, cu o filmografie remarcabila si extrem de cuprinzatoare, dintre care rolurile lui Margelatu' si a lui Pintea Viteazul sunt doua dinte cele mai iubite interpretari ale sale.

Om deosebit de talentat, cu un umor contagios si un dar oratoric cum rar intalnesti, Piersic reuseste sa aiba admiratori si fani din toate categoriile sociale si de toate varstele- asta din pricina sinceritatii si a daruirii cu care iti spune un banc mai deocheat sau, dimpotriva, iti povesteste o intamplare induiosatoare sau recita o poezie de Arghezi.

Am vizionat in ultimele doua zile, cam tot ce am gasit pe youtube despre el: emisiuni, gale, baluri, momente cu bancuri s.a.m.d. Tot ce am vazut m-a facut sa vreau sa ascult si mai mult din ceea ce are de impartasit si de povestit: cum ziceau alti romani care il admira, as fii putut sta pana dimineata sa ascult povestile lui Florin, pentru ca sunt captivante, foarte amuzante si aducatoare de foarte buna dispozitie.

Cele mai frumoase clipuri pe care le-am urmarit online au fost cele trei parti ale Galei "10 pentru Romania- Transilvania" (gala ce a premiat oameni politici, de afaceri, artisti si cantareti clasici si de muzica populara originari din Transilvania), ce a avut loc in Decembrie 2010 la Teatrul National "Lucian Blaga" din Cluj Napoca.

Vi le atasez aici, in ordine:

Partea 1

Partea a 2-a

Partea a 3-a

Poate pasiunea mea pentru actorul Florin Piersic, astazi in varsta de saptezeci si cinci de ani, ar fii mai greu de inteles de cei de varsta mea, insa daca inca nu il cunoasteti pe omul si actorul Florin Piersic, chiar si 10 minute dintr-unul din aceste trei clipuri va pot demonstra cat de placut e sentimentul de a vedea si asculta un om atat de talentat si neschimbat de traiul in capitala si de faima; e acelasi ardelean, vorbeste in dulcele grai clujean oriunde ar fii si e mereu mandru de radacinile sale, de parintii sai, de oamenii pe care i-a intalnit si nu in ultimul rand, de faptul ca e roman.

Scriu despre el astazi si aici, deoarece nu vreau sa ajunga si el "printre stele", cum singur spune despre cei dragi lui care au disparut dintre noi, si abia apoi sa ma apuc sa laud aptitudinile actorului si calitatile omului ce a fost. Asta ar fii deja desuet si in plus, mi-ar suna a ipocrizie. Vreau sa evit asadar aceasta situatie cliseistica deja in Romania si in lume, si sa pot sa spun si sa promovez gigantii artisti  pe care Romania ii are- indiscutabil, cata vreme ei sunt inca contemporani cu noi!

Crazy, Stupid, Love

O alta comedie romantica reusita, productie 2011! In rolurile principale, actori tineri si deja  realizati profesional si actori mai varstnici realizati profesional; in ordinea importantei si aparitiei acestia sunt: Steve Carell, Julianne Moore, Ryan Gosling, Emma Stone.

Carell este deja celebru prin felul sau de a juca in comedii, vezi "Virgin la 40 de ani", "Get smart"etc. Julianne Moore nu e nici ea noua intr-ale comediilor, vezi "The big Lebowski", "The kids are all right", insa ne putem referi la ea ca fiind o actrita mai complexa si mai completa, din punct de vedere al filmografiei ei.

Ryan Gosling este si el un actor "umblat" prin mai multe genuri de filme, in special genul romantic/ dragoste- genial in "The Notebook" si "Blue Valentine"(drama), despre acesta din urma am scris in anteriorul meu post aici, pe blog. Se pare ca este perfect potrivit si comediilor romantice smart, gen "Crazy, Stupid, Love". Emma Stone face parte, alaturi de Gosling, din trupa noua de actori talentati si cu picioarele pe pamant( deocamdata) a Hollywood-ului. Ea s.a facut remarcata prin intermediul unei alte comedii romantice smart (am sa prescurtez CRS)- "Easy A"(2010), astfel incat in filmul de fata nu face decat sa-si reconsfirme valoarea de actrita versatila.

Trailerul e absolut fabulos si promite un film de nota 10, iar concluzia, dupa vizioanrea lui astazi, este una foarte placuta. Din partea mea are nota 12 :)

Un dandy pedant si cuceritor, un sot inselat si dat afara din casa, un adolescent indragostit, o tanara cu asteptari de la viata si oamenii de langa ea. Un film care se construieste incet si care explodeaza absolut magnific in punctul culminant, surprinzand spectatorii. Nu e un film previzibil, tocmai de aceea e placut si interesant, iar finalul e educativ.

Ma abtin cu greu de la detalii, asa ca, pentru o dupa-masa linistita si cu chef de glume bune, vizionati "Crazy, stupid, love".

Blue Valentine

Pe fundal se aude sunetul unei mici chitari. E chitara lui Dean care ii dedica Cynthiei prima balada inainte de a se indragosti, a se casatori, a avea un copil si mai apoi o viata care nu va mai semana prea mult cu inceputul relatiei lor. Toata povestea asta face parte fintr-un film recent, incadrat la categoria "film romantic, de dragoste, drama"; se numeste "Blue Valentine".

Au trecut 5 minute de cand piesa cantata la mica chitara a inchis filmul intr-un mod neasteptat si trist. Treuie sa stiti despre mine ca nu suport "sad-end"-igurile la un film. Oricare ar fi el. Consider ca atata vreme cat i-am acordat 2 ore sau o ora si jumatate din viata mea, merit sa am un sfarsit vesel sau cel putin apropiat de veselie, multumire, implinire si alte sentimente de genul asta.
Blue Valentine nu e unul dintre filmele cu happy-ending pe care le-am vazut pana acum. Are un final trist si neasteptat; te lasa pe ganduri si te face sa iti doresti sa nu ajungi asa si tu. Eu cel putin asta am simtit de la jumatatea filmului incolo. Nu am sa descriu sau povestesc filmul, ci am sa va spun ca barbati ca Dean nu se mai fabrica, ca femei ca Cynthia sunt atat de multe, ca povestea lor e atat de comuna si ca iubirea initiala s-a evaporat in mai putin de zece ani de la inceputul ei. Cauza tuturor problemelor intr-un cuplu care se iubea odata??? Si rutina, si stressul, si lipsurile, si lipsa de minte, si uitarea, si.... nu pot si nu vreau sa generalizez. Vreau doar sa spun ca merita "pierduta" o ora si jumatate pentru vizionarea povestei asteia, deoarece banalitatea si repetivitatea povestii ei o face respingatoare, atragatoare si adevarata in acelasi timp.

In rolurile principale: Dean (Ryan Gosling- "The Notebook"), Cynthia (Michelle Williams- "Brokeback Mountain")

Vizionare placuta.

Olivia Palermo si comeback-ul meu in blogosfera :)

Dupa trei luni de pauza ne-voita, am zis ca e cazul sa mai scriu ceva aici pentru ca intamplator am si ce (sa scriu); in alta ordine de idei, mai precizez ca in curand, din cauza lipsei de timp si a inutilitatii "posedarii" a doua blogguri (http://www.matusicasboutique.blogspot.com/ & blogul de fata), am hotarat sa renunt la primul si sa raman concentrata doar pe acest blog- care va cuprinde tot ceea ce am publicat in blogul http://www.matusicasboutique.blogspot.com/ si , evident, tot ceea ce am scris in blogul de fata. Noutatile fiind date, am sa trec la subiect :)

Sunt sigura ca ati auzit prin intermediul mass-media sau poate chiar ati urmarit serialele- reality de genul: The City sau/si The Hills, difuzate de MTV; in cadrul acestora, fete si baieti cu pozitii sociale de invidiat sau nu, pasionati de moda, iubire si alte luxuri materiale isi duceau traiul :P in fata camerelor de filmat, asigurandu-si notorietatea pe continentul american, dar nu numai. Cateva exemple: Whitney Port, Lauren Conrad, Heidi Montag (care a reusit sa isi faca nu mai mult si nici mai putin de 10 operatii estetice), Spencer Pratt (sotul fetei prezentate anterior), Stephanie Pratt (sora si cumnata anteriorilor- dupa cum vedeti nepotismul inca se tine bine) si nu in cele din urma Olivia Palermo.

Aceasta din urma este cunoscuta ca socialite, it girl si reality star, evident; stilul ei vestimentar si gustul de cele mai multe ori impecabil pe care il manifesta in alegerea tinutelor proprii mi-au atras atentia, pentru ca talentul ei actoricesc nu prea exista si consider ca asta nue nici o pierdere, atat vreme cat femeia e atat de priceputa la capitolul moda.
Nascuta  in 28 februarie 1986, an binecuvantat (cum altfel, daca e acelasi cu propriul an de nastere) cu multe femei frumoase si realizate din punct de vedere profesional, personal, sentimental etc., Olivia are origini italiene din partea tatalui sau si o pozitie sociala si financiara care ii permite sa nu fie obligata sa intre in campul muncii. De altfel, munca ei este aceea pe care multe fete pasionate de moda si de calatorii si de notorietate obtinuta usor o viseaza; mai exact, faptul ca a devenit cunoscuta lumii modei internationale si intregii lumi mirene dupa aparitia ei in "The City", a ajutat-o sa devina imaginea unor branduri de moda internationala MANGO, Tibi si Hogan, si nu in ultimul rand, a ajutat-o sa lege prietenii cu cei mai importanti creatori de moda din lumea intreaga- Marc Jacobs este doar unul dintre cunoscutii ei. E totusi placut sa constat ca printre preocuparile ei se numara si participarea la fundatia Friends Committee of New Yorkers For Children si ca face parte din comitetul "Operation Smile"- o organizatie non- profit care ajuta la operarea copiilor cu probleme la buze (despicate) sau cu  cerul gurii despicat.

Inchei citand-o: "I'm constantly looking at blogs and how people on the street are putting things together to get ideas". Nice girl!

Katie Melua, Radu Paraschivescu

Pe ritmurile muzicii lui Melua ma simt relaxata, inteleasa si complet visatoare. Radu Paraschivescu este un scriitor roman contemporan de nota 16+, care gandeste exact in stilul meu si pe care citindu-l ma auto- incurajez sa cred (inca) ca Romania chiar are intelectuali, poeti si oameni destepti si ca totul nu e doar o scuza a noastra fata de atacurile outsider-ilor.
Astfel, in ordinea din titlu, am sa insir motivele pentru care ii admir si pentru care consider ca oricine ar trebui sa cunoasca parcursul lor artistic si realizarile lor, si de ce nu, sa-i admire la randul lor.

Katie Melua este o cantautoare si muziciana de origine georgiana care traieste in prezent in Marea Britanie. S-a nascut in 16 septembrie 1984 in Kutaisi, Georgia. Are la activ trei albume lansate: "Call of the search"(2003), "Piece by piece"(2005) si "The House" (2010)- toate de succes, mai ales ultimul care a avut parte de o promovare mai sustinuta, avand in vedere ca albumele recente si talentul de compozitor al artistei a facut valuri in industria muzicala internationala- si pe buna dreptate. Are o chitara acustica de care nu se desparte niciodata si abordeaza genuri muzicale nu prea comerciale- Blues si Jazz, ci mai degraba exclusiviste, vocea ei extraordinar de calda si perfect adaptabila acestor doua genuri, au conscrat-o si i-au castigat notorietatea mondiala.
Adaug aici, ca mostra pentru cei care ar dori sa gaseasca cateva motive sa o admire sau poate chiar sa o placa (pe ea/ muzica ei), una dintre piesele mele preferate: "Just like heaven".

Radu Paraschivescu este un scriitor, traducator si jurnalist roman nascut in 14 August (!!!) 1960 in Bucuresti. Faptul ca este nascut in aceiasi zi cu mine l-am descoperit dupa ce i-am citit cartea delicios de amuzanta, tragi- comica- "Ghidul nesimtitului" (proza scurta, 2006), asadar pot sa fiu acuzata de subiectivism de-abia de acolo incolo :) Am citit dupa aceea numeroase articole in ziare culturale precum "Dilema Veche", articole care mi-au confirmat de fiecare data faptul ca Paraschivescu este un om de valoare, care isi urmeaza calea si convingerile, un om care condamna imoralitatea din jurul sau, insa gaseste modalitatea cea mai putin directa de a o face; trebuie sa vezi dincolo de "bunavointa" afisata pentru a da fata-n fata cu reala parere a autorului.

                                         

Apoi, in 2009 am intalnit si partea romantica, la fel de virtuoasa a autorului, in romanul "Cu inima smulsa din piept"(2008), o opera de arta, daca ma intrebati pe mine: o poveste de dragoste care incepe neasteptat, cu tensiunea de rigoare, cu pasiune bine- masurata, cu iubire suficienta, dar cu final trist, insa bine construit si argumentat, astfel incat nici macar eu (sustinatoare INRAITA  a happy- endingurilor!) nu am simti tristetea, ci argumentarea perfect adaptata personajelor si contextelor in care traiau.

Va recomand ambele carti mai sus prezentate, dar si celelalte scrieri ale dansului:  

Efemeriada (Libra, 2000), Balul fantomelor (RAO, 2000) (reeditare Humanitas, 2009), Bazar bizar (Maşina de Scris, 2004, reeditare Humanitas, 2007), Fanionul roşu (Humanitas, 2005), Ghidul nesimţitului (Humanitas, 2006), Fie-ne tranziţia uşoară - perle româneşti (Humanitas, 2006), Mi-e rău la cap, mă doare mintea - noi perle de tranziţie (Humanitas, 2007), Cu inima smulsă din piept(Humanitas, 2008), Dintre sute de clişee (Humanitas, 2009).

"RADU PARASCHIVESCU s-a născut în 1960, la Bucureşti, şi a copilărit la Lugoj, unde a fost victima unui regim sever, pe bază de ciocolată de casă, peştişori de zahăr candel şi tort doboş. El s-a deprins astfel cu ideea că viaţa e dulce şi trebuie ronţăită lacom. (...) Se pierde în reverii când ascultă David Gilmour, tresare când aude „Monica Bellucci“ şi l-a văzut de douăsprezece ori, student fiind, pe Richard Dreyfuss în Adio, dar rămân cu tine. Pierde patru ore pe zi în faţa televizorului, ca un zevzec. Abstinent, dar cafegiu. Ironic, dar sentimental. Harnic, dar jucăuş. O aprigă mustaţă îi maschează bine tandreţea. Se teme de avioane chiar şi când îi fac daruri. Prezidează peste trei motani mizantropi şi-i înţelege din ce în ce mai bine." - aceasta este descrierea cea mai potrivita omului si artistului R. Paraschivescu disponibila pe pagina editurii Humanitas. 

Comedii romantice mai mult decat amuzante :)

Am vazut de curand doua comedii romantice foarte realiste, fara acel nelipsit adaos hollywood-ian de majorete, jucatori de fotbal, "the prom night" si drame de la capul la coada filmelor de genu asta. In ordinea urmatoare, am vazut "Easy A", povestea unei fete inteligente care (totusi) vrea sa fie bine vazuta in scoala pe care o ferecventeaza, asa ca inventeaza o MICA minciuna in ceea ce priveste virginitatea ei..."pierduta". Povestea minciunicii degenereaza destul de urat, insa, pana la urma, dragostea invinge si adevarul iese la iveala, TOATA povestea asta se desfasoara, insa, in modul cel mai realist si natural cu putinta, fara scenariile tipice. Atasez trailerul aici si va mai spun ca distributia e una de exceptie pentru comedia romantica excelenta "Easy A": Stanley Tucci, Emma Stone, Amanda Byrnes, Lisa Kudrow etc.  

A doua comedie se numeste "No strings attached" si il are in rolul principal masculin pe Ashton Kutcher :)) Asta spune destul de multe, nu? Alaturi de el joaca Natalie Portman, proaspata premiata cu un Oscar pentru faptul ca e o actrita atat de completa, potrivita pentru aproape orice rol pe care a acceptat sa-l joace in cariera ei! Comedie romantica la fel de realista ca si prima prezentata, vorbeste despre eternul subiect al iubirii si nepotrivirea acestui sentiment intr-o relatie bazata- initial, doar pe sex. Replici foarte smart si funny, unele foarte... neasteptate, dar foarte funny. Iubirea intervine si in povestea de fata, insa intr-un mod insolit, captivant, caracteristica care da filmului acel "ceva special".  Vi-l recomand cu toata inima, asa cum v-am mai recomandat la sfarsitul anului trecut si "Amor la distanta"- alta comedie romantica extrem de reusita si amuzanta (nu intamplator sunt fata, nu-i asa??).

VIZIONARE    FOARTEEEEEEEEEE   PLACUTA!!!

Ho gia firmato!

Sunt in Italia de sapte luni deja si avand in vedere ca am un anturaj total ...romanesc, limba poporului frate vitreg imi vine inca greu sa o deprind; oricum ma descurc sa inteleg daca mi se vorbeste in italiana, reusesc chiar sa si raspund- in propozitii scurte.Evit sa vorbesc sau sa zic ceva daca nu sunt sigura ca asa se zice, daca nu sunt sigura ca asa e corect gramatical etc.

Prima persoana cu care am avut de-a face in ceea ce priveste exercitul limbii italiene, a fost una dintre vanzatoarele de la forno (brutarie); doua dintre ele sunt dragute si serviabile, insa mai intai am intalnit-o pe aia mica si rea. Expeditiva si acra, donsoara a fost prima care m-a descurajat in avantul meu de invatare "a la Ceteras" limba italiana. Asta a fost acum 6 luni si de atunci o intalnesc relativ des, ca deh, painea cea de toate zilele e necesara, insa deja stie ce vreau si eu la fel, asa ca am trecut de faza cererii foarte formal a unei paini :)
In drumul meu spre casa, trec in fiecare zi pe la faimoasele galerii Ufizzi, unde, in fiecare zi kitsh-ul si frumosul se amesteca inevitabil. Astfel, intr-o buna zi, sunt acostata la intrarea in incinta acestor galerii, de un voluntar care imi cere in italiana, engleza, respectiv franceza- probabil, sa semnez impotriva drogurilor. Am refuzat vreo saptamana, doua, dupa care am zis sa mai sterg din indarjirea asta impotriva femeii poliglote. Pe langa ca am fost rugata frumos sa mai dau cel putin 10 euro pe langa iscalitura mult pretuita :)), am vrut sa imi mai exersaz si eu italiana, dar cuvintele au iesit in engleza.
Acum doua zile, alta donsoara, cu aceiasi rugaminte de a semna impotriva drogurilor, m-a acostat in alta parte a orasului; am decis sa ii raspund in italiana ca AM SEMNAT DEJA. Mi-a multumit si m-a lasat sa-mi vad de drum. La nici 10 minute de prima donsoara, DIN NOU la Galeriile Ufizzi, alta donsoara ma roaga IAR sa semnez. I-am raspuns acelasi lucru ca celei dinaintea ei si am realizat in momentul ala ca a fost prima data cand am reusit sa fiu spontana in italiana. Nu am mai masurat atata inainte sa vorbesc, ci am gandit si am vorbit. Stiu ca nu am zis nu stiu ce fraza, dar avand in vedere inceputurile intr-ale italienei si mai ales contextele(brutarie, voluntariat stradal de ex.) in care am fost nevoita sa comunic, indiferent daca am vrut sau nu, sunt mandra ca am spart gheata.