miercuri, 18 septembrie 2013

Before Midnight (2013)

Ultima parte din trilogia inceputa cu "Before Sunrise" si continuata ulterior cu "Before Sunset" a aparut anul acesta si eu tocmai ce am vazut-o online- de aici titlul postului meu. Pot sa spun sus si tare si pe langa asta, extrem de sincer, ca sunt cele mai bune filme pe care le-am vazut pana acum si nu prea cred ca au sa fie detronate curand (mai ales la categoria trilogie)! Au o poveste care te prinde din prima, dialoguri inteligente, savuroase, parametri temporali respectati ad literam (si prin asta inteleg ca actorii au filmat a doua, respectiv a treia parte a povestii, respectand intrutotul scenariul- adica lasand sa treaca practic, zece ani intre prima si a doua parte a povestii,  nefiind ajutati de machiaj sa arate imbatranati- ci pur si simplu lasand timpul sa treaca peste ei si de-abia apoi continuand filmarile!) si absolut niciun interes pentru notorietatea si succesul box-office al filmului! De asta ii respect pe actori, pe regizor, pe producatori si pe toti cei care au ajutat la crearea unei capodopere!

V-as povesti cu drag cum am ajuns sa cunosc povestea ce a inceput in trenul Budapesta - Viena intre Jesse si Celine in 1994, insa ar fi o descriere poate prea lunga si detaliata si in mod sigur deloc la nivelul starii si sentimentelor pe care ti le induce vizionarea fiecarei parti din trilogie! In aceasta ordine de idei, va atasez si va indemn cu drag, sa urmariti un crampei din ceea ce este un film- cult:

-Before sunrise- (prima parte)



- Before Sunset- (partea a II a)



- Before Midnight - (ultima parte)



Va doresc vizionare placuta si va asigur ca nu va fi timp pierdut, dimpotriva!
Astept si pareri, comentarii etc...
Enjoy!

vineri, 2 august 2013

Fear is a choice!

Incep a scrie nedumerita si fara vreun anterior plan. Am multe de spus, dar imi vine greu sa organizez totul ca lumea in minte si pe "foaie", astfel incat am sa  fiu spontana si sper, inteleasa in intentia mea.
In ultima perioada s-au schimbat cateva lucruri importante in cotidianul meu; de obicei nu accept prea bine acest concept, al schimbarii. Dimpotriva, il resping si incerc sa mentin rutina, pentru ca ea implica mult mai putine surprize decat schimbarea totala a unui obicei sau aspect din viata personala. De data asta, mi-am mentinut calmul -surprinzator si pentru mine, si am asteptat sa vad ce v-a produce aceasta schimbare in viitorul apropiat. Pana la momentul scrierii acestui post, nu am un raspuns ferm, ci multe posibilitati si sanse care depind doar de mine sa le fructific!
Stiu ca multa lume se teme de schimbare si cred ca asta ne "ajuta" sa pierdem multe oportunitati. Eu- una, spun mereu ca aparentele inseala, insa la nivel de practica- desi am un trecut destul de bun referitor la ce a reprezentat schimbarea si efectele ei ulterioare in viata mea, ma impotmolesc mereu. Devin prea auto-protectiva si prea circumspecta de cele mai multe ori pe baza catorva banuieli, iar cand banuielile nu exista, am grija sa le creez. Pfff, urata treaba, nu?
Ceea ce imi da speranta si ma face sa revin la normal sunt cei dragi mie. De cele mai multe ori ei nici nu stiu ca trec printr-o perioada grea sau incerta, pentru ca (paradoxal si intr-o mica masura) imi dau seama ca exagerez eventualele efecte ale prezentei schimbari sau probleme ivite; asa ca, lasand viata sa-si urmeze cursul si fara a le spune temerile mele, am parte de sprijinul lor mai mult decat daca le-as descrie in detaliu ce ma macina. Astfel dobandesc macar iluzia ca totul e o exagerarea de-a mea si ca maine sau poimaine, totul va deveni normal sau reveni la normal- oricare dintre cele doua variante fiind acceptate la fel de bine.
Mai dobandesc ceva o data cu interventia unei schimbari in viata-mi de zi cu zi: rabdarea, pe care invat, de fiecare data, sa o am si sa o mentin pana la viitoare certitudini. Si sunt recunoascatoare cand mi se intampla asa.
Referitor la tot ceea ce am scris, imi vine in gand o replica din "After life"(2013) cu Will Smith, cand personajul sau incearca sa-si incurajeze fiul sa-si infranga frica: "Danger is real, but fear is a choice." Poate ca pare exagerat pentru post-ul meu, insa pe mine ma ajuta.

duminică, 30 iunie 2013

Two realistic movies

"Crash"(2005) and "Everybody's fine"(2009) are the latest movies i've seen; i can truly say that these were two of the most realistic films i have ever seen! I've been, successively, throughout the entire movie-lenght: shocked, scared, shooked, deeply moved and then relieved, watching the characters reproducing the most real and hurtful gestures that humans use to prove their point confronted with minorities, stressful or dramatic situations. I was indeed "transfered" into the middle of the movies, as i've watched them, and this i must applaud, because the skill , the capacity of  producing the realistic feeling and then succedding in "making it real" for the watcher, this only significates that the entire team behind the director of that specific film is just... brilliant!
Each one of this two movies above named, have a notorious cast which successfully realised to make the experience of watching them - surreal! 





"Crash" tells the story of some people living together and not quite, in the same society. Afro-americans, latinos, asians and caucasian americans, all try to fit or at least adapt to their society that includes another races that their own; some of them pretend to be cool with receiving orders from their afro-americans bosses, although is just a well done act. Some of them are daily fighting racism in their own suggested good way. Some of them give way to racism... ALL OF THEM are wrong, in a way or another!
The "climax" of this movie shows how  the differences that the characters fight, produce or ignore throughout the begginning of the film, are so insignificant when a life-threatning situation is about to change the life of two or more different people. Sometimes, the threat caused by racism and its definitions not only causes pain and regret; it also gives way to Revenge. And i think that revenge is one of the most powerful alliat that racism and another social "diseases" present in our Worldwide society can make use of in achiving their aims.

Sandra Bullock, Brandan Fraser, Matt Dillon, Terrence Howard, Don Cheadle, Thandie Newton, Ryan Phillippe, Ludacris make their best in this movie and i can only be grateful for their acting just knowing that their film affected the opinions of many of its watchers and maybe changed their wrong reviews about the myth of the superior race!



"Everybody's fine"



Robert De Niro, Drew Barrymore, Kate Beckinsale are the main characters in this drama and adventure movie (as called on www.imdb.com). De Niro's character is a widowed father of four that realizes that the one who kept him in touch with his kids was his late wife. Now that he is alone, he tries to keep the connection as good as his wife did.
All of his kids are  professionally achieved, but none of them have time to visit their father, so he decides to make them all a surprise visit. To each one of them. As time passes and he visits his boys, he realises that their professional accomplishments are not as great as they seemed on a phone chat, from miles away. Also, their personal lifes are not as calm and good as described- also on the phone. After visiting all four, the father realises what the truth is, concerning his kids and maybe, how he remained not involved in their lives throughout the passing of the years.
The loss of his son, the one of whom he was most proud of, devastades him, but also helps him realise how grateful he is for his family, the way it is- truly!
A great lesson of life given by a great actor! De Niro leaves us speachless and at the same time, with so many to say to our own, in order to prevent the bad from happening...


 

joi, 31 ianuarie 2013

Tiziano...


I-am auzit primul single cand dereticam in sufrageria casei parintesti, bucurandu-ma de nou-noutul meu radio cu mp3; la putine secunde dupa ce am auzit primele cuvinte si am simtit ritmul, mi-am zis in minte ca e SUPERB si ca desi e cantat in italiana, va deveni hit european suta la suta, daca nu cumva si international. Era vorba de "Perdono", primul single extras de pe primul album semnat Tiziano Ferro, "Rosso relativo". 


Eram in clasa a opta pe atunci, era 2001. O adolescenta romanca, "proaspata" victima a pubertatii :):):) nu cred ca va vine foarte greu sa ghiciti cum a decurs "drumul" de la acea prima auditie a acelei piese, pana la cautarea cu patos a celor mai proaspete informatii despre acel baiat care se numea Tiziano Ferro si respectiv, pana la cumpararea pretiosului sau album de debut!
Albumul il ascultam des in acea perioada si imi  placeau in mod special versurile (ma rog, melodicitatea cuvintelor si simplitatea lor, deoarece capacitatea mea de intelegere a italienei era limitata). Linia melodica era... altceva pentru muzica vremii de-atunci- sau poate era doar ceea ce aveam nevoie sa gasesc! Descoperisem ca el a scris versurile si a compus marea majoritate a pieselor cuprinse de acel prim album, ce mai?! Eram cucerita de baiatul nascut in Latina (Lazio), Italia, pe data de 21 februarie 1980.

Au trecut de-atunci doisprezece ani si anul acesta, am inceput sa-mi redescopar admiratia pentru omul Tiziano Ferro, urmarindu-i interviurile in limba materna si citindu-i jurnalele- de el publicate pana acum in doua carti. Nu uitasem ca e special, zic, insa- paradoxal, de cand salasluiesc si eu in tara sa natala, parca nu am mai fost atat de pasionata in a descoperi mai mult si de mai aproape, despre baiatul care m-a impresionat atat de repede acum doisprezece ani doar prin intermediul unei melodii...
Stiam ca inafara de primul album a carui mandra detinatoare eram (si a catorva piese din cel de-al doilea), mai scosese inca patru albumuri si ca devenise cunoscut si foarte popular in America de Sud. Presupun ca maturizarea-mi proprie a atenuat din interesul aparte pentru el, astfel incat am ajuns acum, la mai mult de un deceniu de la prima noastra "intalnire", sa realizez ca nu ma inselasem atunci etichetandu-l "VEDETA INTERNATIONALA".

Tiziano e un barbat care si-a asumat in mod curajos orientarea sexuala fata de opinia publica(critica) italiana si nu numai; e un om incredibil de normal, care se tine de sotii la greu, care se bucura ca poate sa se intretina facand ceea ce-i place: muzica; care cauta, in principiu, aceleasi lucruri ca orice anonim de pe planeta asta: iubire, apreciere din partea celor dragi, fericire in limitele suportabilului etc.

In 21 Februarie va implini treizeci si trei de ani (aceiasi varsta ca si fratiorul meu mijlociu) si ca sa il "sarbatoresc" in avans, am decis sa-i dedic acest post si sa il asigur de toata loialitatea mea ca fan al lui! 4 ever! :)

Buon compleanno Tiziano! Ti ringrazio per tutti tuoi canzoni bellissimi e per tutti quei tuoi sentimenti belli verso noi! AUGURI!


P.S: Acesta e unul dintre ultimele single-uri lansate de pe ultimul sau album: 
"L'amore e una cosa semplice" si se numeste:"L'ultima notte al mondo"