Crăciunul la Ceteraşi

(nu, nu aşa arată familia Ceteraş, dar poza e edificatoare pentru zona noastră)

24 Decembrie seara
Mers la biserică şi ascultat mini- concertul de colinzi din Ajun. Întâlnire cu cunoscuţii şi urările de sezon(cu drag şi sinceritate). Prima oprire? Acasă pentru cina în familie sau începerea colindatului caselor prietenilor de familie :) Se povesteşte, se gustă din bucatele savuroase, se glumeşte, se invocă amintirile de acu câţiva ani, se colindă!!!
În general, la fiecare casă se zăboveşte în jur de 3,4 ore.

25, 26, 27 Decembrie (toată ziua)

Familia mea are vreo 4,5 familii- prietene de colindat de Crăciun plus alţi cunoscuţi ce se cer colindaţi. Toată această activitate se prelungeşte deci, pe parcursul celor 3 zile de sărbătoare :) se începe cu mersul la biserică (trei zile), iar după amiază se începe colindul şi se termină destul de târziu în noapte.
Tradiţia se menţine destul de bine, chiar dacă unii din membrii acestei găşti de cântăreţi nu mai există astăzi, sau chiar dacă motive bine întemeiate i-au depărtat de restul trupei.
Scriu despre ei aici pentru că mi se pare  minunat  faptul că, deşi în restul anului se întâlnesc între ei doar o dată sau de două ori, în fiecare an de sărbători se adună ca şi cum nu s-au mai văzut de două săptămâni şi reiau colindatul caselor ca şi cum e musai s-o facă, căci altfel nu se poate!... nu o iau ca pe obligaţie, însă dacă nu o desfăşoară an de an, nimic nu mai este la fel; nici măcar Crăciunul.

Crăciun Frumos şi luminos! An nou îmbelşugat!

Bărbaţii. Dandy, metrosexuali şi parasexuali

Dandy, Chic, pedant şi alte cuvinte de genul ăsta, descriu primul nene care s-a preocupat de felul în care arată  bărbatul (în special el). Subiectul mi se pare cu atât mai interesant cu cât am descoperit pe lângă Monsieur Brummel şi nişte anglofoni (şi nu numai) de renume, adepţi ai pedanterismului masculin precoce :)

Să începem cu începutul; domnul cu joben şi cu cizme înalte, cu pantaloni slim cu talie înaltă etc., se numeşte George Bryan Brummel (1778- 1840), însă a fost cunoscut în Anglia natală drept Beau Brummel, arbiter elegantiarum pentru moda masculină de la acea vreme din regatul britanic. Era născut în zodia Gemenilor şi a fost prieten cu George al IV-lea al Angliei.

Tot el e cel care a introdus purtarea costumului cu cravată pentru bărbatul modern (!) Iar pentru domnii la fel de pretenţioşi ca şi el într-ale pedanteriei- deşi era greu să îl egaleze cineva, trebuie spus că îşi lustruia (bine, nu el le lustruia) cizmele cu şampanie pentru a avea luciu şi că îi lua DOAR cinci ore ca să se îmbrace.

Ca el şi alţii: Barbey d' Aurevilly(1808- 1889) având ca ţară de origine Franţa; aceşti doi domni aparţin dandysmului. Oscar Wilde a fost şi el pedant şi preocupat de look-ul propriu, însă a fost reprezentant al clasicismului în ceea ce priveşte moda masculină, renunţând la extravaganţe şi accesorii multe şi zornăitoare.

Pentru vremurile mai recente, ne amintim of course de Mr. Beckham, cel ce se vrea a fi exponentul principal al metrosexualului (termen inventat în anii 2000 de jurnalistul Mark Simpson, se referă la bărbaţii care nu îşi definesc foarte clar orientarea sexuală, dar la care este evidentă înclinaţia pentru estetică, igienă şi nu în ultimul rând pentru modă).

Cu Brummel cred că mă pot obişnui, poate si pentru că mi-ar fi plăcut să trăiesc in vremurile sale de secol  XVIII- XIX. Pe Beckham sigur nu pot să-l trec cu vederea, pentru că e un tip mândru (a se înţelege frumos fizic şi destul de interesant şi ca stil vestimentar).

Însă de la dandyşti şi metrosexuali până la parasexuali e cale lungă. Adică băiatu' de mai jos vi se pare...domn sau posesor de sex- appeal???

Parasexualii sunt... greu de definit (cel puţin). Pasionaţi de chirurgia plastică fără a fi chirurgi, paroxişti fără a fi chiar dezaxaţi, multilateral dezvoltaţi că neh...doar aşa poţi să depăşeşti cifra de peste 1 milion de prieteni pe myspace, etc.

Doamne. Îmi amintesc când am citit prima dată definiţia cuvântului metrosexual şi când am văzut că David e pus ca etalon al acestui curent; nu ştiu ce m-a întristat mai tare: - că Beckham se duce cu "pluta" pe Tamisa şi că pierdem bunătate de bărbat?! Sau că pe când voi fi şi eu mare nu v-oi mai avea cu cine să fac copii, pentru că nu vor mai exista bărbaţi?! (vorbim de anul 2000 aici )

Suntem în 2009, pe capăt. Azi există Boy George şi Jeffrre Star (pink thing picture de mai sus) şi eu am 23 de lalele adunate-n bucheţelul vieţii. Bărbaţi? Dacă mai există? Da, însă foarte puţini şi în nenumărate forme şi combinaţii. Dacă mai vreau copii? ...cred că da, dar mă mai gândesc de ce!