Incep a scrie nedumerita si fara vreun anterior plan. Am multe de spus, dar imi vine greu sa organizez totul ca lumea in minte si pe "foaie", astfel incat am sa fiu spontana si sper, inteleasa in intentia mea.
In ultima perioada s-au schimbat cateva lucruri importante in cotidianul meu; de obicei nu accept prea bine acest concept, al schimbarii. Dimpotriva, il resping si incerc sa mentin rutina, pentru ca ea implica mult mai putine surprize decat schimbarea totala a unui obicei sau aspect din viata personala. De data asta, mi-am mentinut calmul -surprinzator si pentru mine, si am asteptat sa vad ce v-a produce aceasta schimbare in viitorul apropiat. Pana la momentul scrierii acestui post, nu am un raspuns ferm, ci multe posibilitati si sanse care depind doar de mine sa le fructific!
Stiu ca multa lume se teme de schimbare si cred ca asta ne "ajuta" sa pierdem multe oportunitati. Eu- una, spun mereu ca aparentele inseala, insa la nivel de practica- desi am un trecut destul de bun referitor la ce a reprezentat schimbarea si efectele ei ulterioare in viata mea, ma impotmolesc mereu. Devin prea auto-protectiva si prea circumspecta de cele mai multe ori pe baza catorva banuieli, iar cand banuielile nu exista, am grija sa le creez. Pfff, urata treaba, nu?
Ceea ce imi da speranta si ma face sa revin la normal sunt cei dragi mie. De cele mai multe ori ei nici nu stiu ca trec printr-o perioada grea sau incerta, pentru ca (paradoxal si intr-o mica masura) imi dau seama ca exagerez eventualele efecte ale prezentei schimbari sau probleme ivite; asa ca, lasand viata sa-si urmeze cursul si fara a le spune temerile mele, am parte de sprijinul lor mai mult decat daca le-as descrie in detaliu ce ma macina. Astfel dobandesc macar iluzia ca totul e o exagerarea de-a mea si ca maine sau poimaine, totul va deveni normal sau reveni la normal- oricare dintre cele doua variante fiind acceptate la fel de bine.
Mai dobandesc ceva o data cu interventia unei schimbari in viata-mi de zi cu zi: rabdarea, pe care invat, de fiecare data, sa o am si sa o mentin pana la viitoare certitudini. Si sunt recunoascatoare cand mi se intampla asa.
Referitor la tot ceea ce am scris, imi vine in gand o replica din "After life"(2013) cu Will Smith, cand personajul sau incearca sa-si incurajeze fiul sa-si infranga frica: "Danger is real, but fear is a choice." Poate ca pare exagerat pentru post-ul meu, insa pe mine ma ajuta.
In ultima perioada s-au schimbat cateva lucruri importante in cotidianul meu; de obicei nu accept prea bine acest concept, al schimbarii. Dimpotriva, il resping si incerc sa mentin rutina, pentru ca ea implica mult mai putine surprize decat schimbarea totala a unui obicei sau aspect din viata personala. De data asta, mi-am mentinut calmul -surprinzator si pentru mine, si am asteptat sa vad ce v-a produce aceasta schimbare in viitorul apropiat. Pana la momentul scrierii acestui post, nu am un raspuns ferm, ci multe posibilitati si sanse care depind doar de mine sa le fructific!
Stiu ca multa lume se teme de schimbare si cred ca asta ne "ajuta" sa pierdem multe oportunitati. Eu- una, spun mereu ca aparentele inseala, insa la nivel de practica- desi am un trecut destul de bun referitor la ce a reprezentat schimbarea si efectele ei ulterioare in viata mea, ma impotmolesc mereu. Devin prea auto-protectiva si prea circumspecta de cele mai multe ori pe baza catorva banuieli, iar cand banuielile nu exista, am grija sa le creez. Pfff, urata treaba, nu?
Ceea ce imi da speranta si ma face sa revin la normal sunt cei dragi mie. De cele mai multe ori ei nici nu stiu ca trec printr-o perioada grea sau incerta, pentru ca (paradoxal si intr-o mica masura) imi dau seama ca exagerez eventualele efecte ale prezentei schimbari sau probleme ivite; asa ca, lasand viata sa-si urmeze cursul si fara a le spune temerile mele, am parte de sprijinul lor mai mult decat daca le-as descrie in detaliu ce ma macina. Astfel dobandesc macar iluzia ca totul e o exagerarea de-a mea si ca maine sau poimaine, totul va deveni normal sau reveni la normal- oricare dintre cele doua variante fiind acceptate la fel de bine.
Mai dobandesc ceva o data cu interventia unei schimbari in viata-mi de zi cu zi: rabdarea, pe care invat, de fiecare data, sa o am si sa o mentin pana la viitoare certitudini. Si sunt recunoascatoare cand mi se intampla asa.
Referitor la tot ceea ce am scris, imi vine in gand o replica din "After life"(2013) cu Will Smith, cand personajul sau incearca sa-si incurajeze fiul sa-si infranga frica: "Danger is real, but fear is a choice." Poate ca pare exagerat pentru post-ul meu, insa pe mine ma ajuta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu