Scriu aici despre tot ce îmi place, ce mă încântă, ce mă pasionează, ce-mi atrage atenţia; despre tot ceea ce nu-mi pică bine, tot ceea ce ma deziluzioneaza...
O alta comedie romantica reusita, productie 2011! In rolurile principale, actori tineri si deja realizati profesional si actori mai varstnici realizati profesional; in ordinea importantei si aparitiei acestia sunt: Steve Carell, Julianne Moore, Ryan Gosling, Emma Stone.
Carell este deja celebru prin felul sau de a juca in comedii, vezi "Virgin la 40 de ani", "Get smart"etc. Julianne Moore nu e nici ea noua intr-ale comediilor, vezi "The big Lebowski", "The kids are all right", insa ne putem referi la ea ca fiind o actrita mai complexa si mai completa, din punct de vedere al filmografiei ei.
Ryan Gosling este si el un actor "umblat" prin mai multe genuri de filme, in special genul romantic/ dragoste- genial in "The Notebook" si "Blue Valentine"(drama), despre acesta din urma am scris in anteriorul meu post aici, pe blog. Se pare ca este perfect potrivit si comediilor romantice smart, gen "Crazy, Stupid, Love". Emma Stone face parte, alaturi de Gosling, din trupa noua de actori talentati si cu picioarele pe pamant( deocamdata) a Hollywood-ului. Ea s.a facut remarcata prin intermediul unei alte comedii romantice smart (am sa prescurtez CRS)- "Easy A"(2010), astfel incat in filmul de fata nu face decat sa-si reconsfirme valoarea de actrita versatila.
Trailerul e absolut fabulos si promite un film de nota 10, iar concluzia, dupa vizioanrea lui astazi, este una foarte placuta. Din partea mea are nota 12 :)
Un dandy pedant si cuceritor, un sot inselat si dat afara din casa, un adolescent indragostit, o tanara cu asteptari de la viata si oamenii de langa ea. Un film care se construieste incet si care explodeaza absolut magnific in punctul culminant, surprinzand spectatorii. Nu e un film previzibil, tocmai de aceea e placut si interesant, iar finalul e educativ.
Ma abtin cu greu de la detalii, asa ca, pentru o dupa-masa linistita si cu chef de glume bune, vizionati "Crazy, stupid, love".
Pe fundal se aude sunetul unei mici chitari. E chitara lui Dean care ii dedica Cynthiei prima balada inainte de a se indragosti, a se casatori, a avea un copil si mai apoi o viata care nu va mai semana prea mult cu inceputul relatiei lor. Toata povestea asta face parte fintr-un film recent, incadrat la categoria "film romantic, de dragoste, drama"; se numeste "Blue Valentine".
Au trecut 5 minute de cand piesa cantata la mica chitara a inchis filmul intr-un mod neasteptat si trist. Treuie sa stiti despre mine ca nu suport "sad-end"-igurile la un film. Oricare ar fi el. Consider ca atata vreme cat i-am acordat 2 ore sau o ora si jumatate din viata mea, merit sa am un sfarsit vesel sau cel putin apropiat de veselie, multumire, implinire si alte sentimente de genul asta. Blue Valentine nu e unul dintre filmele cu happy-ending pe care le-am vazut pana acum. Are un final trist si neasteptat; te lasa pe ganduri si te face sa iti doresti sa nu ajungi asa si tu. Eu cel putin asta am simtit de la jumatatea filmului incolo. Nu am sa descriu sau povestesc filmul, ci am sa va spun ca barbati ca Dean nu se mai fabrica, ca femei ca Cynthia sunt atat de multe, ca povestea lor e atat de comuna si ca iubirea initiala s-a evaporat in mai putin de zece ani de la inceputul ei. Cauza tuturor problemelor intr-un cuplu care se iubea odata??? Si rutina, si stressul, si lipsurile, si lipsa de minte, si uitarea, si.... nu pot si nu vreau sa generalizez. Vreau doar sa spun ca merita "pierduta" o ora si jumatate pentru vizionarea povestei asteia, deoarece banalitatea si repetivitatea ei o fac respingatoare, atragatoare si adevarata in acelasi timp.
In rolurile principale: Dean (Ryan Gosling- "The Notebook"), Cynthia (Michelle Williams- "Brokeback Mountain")
Dupa trei luni de pauza ne-voita, am zis ca e cazul sa mai scriu ceva aici pentru ca intamplator am si ce (sa scriu); in alta ordine de idei, mai precizez ca in curand, din cauza lipsei de timp si a inutilitatii "posedarii" a doua blogguri (http://www.matusicasboutique.blogspot.com/ & blogul de fata), am hotarat sa renunt la primul si sa raman concentrata doar pe acest blog- care va cuprinde tot ceea ce am publicat in blogul http://www.matusicasboutique.blogspot.com/ si , evident, tot ceea ce am scris in blogul de fata. Noutatile fiind date, am sa trec la subiect :)
Sunt sigura ca ati auzit prin intermediul mass-media sau poate chiar ati urmarit serialele- reality de genul: The City sau/si The Hills, difuzate de MTV; in cadrul acestora, fete si baieti cu pozitii sociale de invidiat sau nu, pasionati de moda, iubire si alte luxuri materiale isi duceau traiul :P in fata camerelor de filmat, asigurandu-si notorietatea pe continentul american, dar nu numai. Cateva exemple: Whitney Port, Lauren Conrad, Heidi Montag (care a reusit sa isi faca nu mai mult si nici mai putin de 10 operatii estetice), Spencer Pratt (sotul fetei prezentate anterior), Stephanie Pratt (sora si cumnata anteriorilor- dupa cum vedeti nepotismul inca se tine bine) si nu in cele din urma Olivia Palermo.
Aceasta din urma este cunoscuta ca socialite, it girl si reality star, evident; stilul ei vestimentar si gustul de cele mai multe ori impecabil pe care il manifesta in alegerea tinutelor proprii mi-au atras atentia, pentru ca talentul ei actoricesc nu prea exista si consider ca asta nue nici o pierdere, atat vreme cat femeia e atat de priceputa la capitolul moda.
Nascuta in 28 februarie 1986, an binecuvantat (cum altfel, daca e acelasi cu propriul an de nastere) cu multe femei frumoase si realizate din punct de vedere profesional, personal, sentimental etc., Olivia are origini italiene din partea tatalui sau si o pozitie sociala si financiara care ii permite sa nu fie obligata sa intre in campul muncii. De altfel, munca ei este aceea pe care multe fete pasionate de moda si de calatorii si de notorietate obtinuta usor o viseaza; mai exact, faptul ca a devenit cunoscuta lumii modei internationale si intregii lumi mirene dupa aparitia ei in "The City", a ajutat-o sa devina imaginea unor branduri de moda internationala MANGO, Tibi si Hogan, si nu in ultimul rand, a ajutat-o sa lege prietenii cu cei mai importanti creatori de moda din lumea intreaga- Marc Jacobs este doar unul dintre cunoscutii ei. E totusi placut sa constat ca printre preocuparile ei se numara si participarea la fundatia Friends Committee of New Yorkers For Children si ca face parte din comitetul "Operation Smile"- o organizatie non- profit care ajuta la operarea copiilor cu probleme la buze (despicate) sau cu cerul gurii despicat.
Inchei citand-o: "I'm constantly looking at blogs and how people on the street are putting things together to get ideas". Nice girl!
Pe ritmurile muzicii lui Melua ma simt relaxata, inteleasa si complet visatoare. Radu Paraschivescu este un scriitor roman contemporan de nota 16+, care gandeste exact in stilul meu si pe care citindu-l ma auto- incurajez sa cred (inca) ca Romania chiar are intelectuali, poeti si oameni destepti si ca totul nu e doar o scuza a noastra fata de atacurile outsider-ilor.
Astfel, in ordinea din titlu, am sa insir motivele pentru care ii admir si pentru care consider ca oricine ar trebui sa cunoasca parcursul lor artistic si realizarile lor, si de ce nu, sa-i admire la randul lor.
Katie Melua este o cantautoare si muziciana de origine georgiana care traieste in prezent in Marea Britanie. S-a nascut in 16 septembrie 1984 in Kutaisi, Georgia. Are la activ trei albume lansate: "Call of the search"(2003), "Piece by piece"(2005) si "The House" (2010)- toate de succes, mai ales ultimul care a avut parte de o promovare mai sustinuta, avand in vedere ca albumele recente si talentul de compozitor al artistei a facut valuri in industria muzicala internationala- si pe buna dreptate. Are o chitara acustica de care nu se desparte niciodata si abordeaza genuri muzicale nu prea comerciale- Blues si Jazz, ci mai degraba exclusiviste, vocea ei extraordinar de calda si perfect adaptabila acestor doua genuri, au conscrat-o si i-au castigat notorietatea mondiala.
Adaug aici, ca mostra pentru cei care ar dori sa gaseasca cateva motive sa o admire sau poate chiar sa o placa (pe ea/ muzica ei), una dintre piesele mele preferate: "Just like heaven".
Radu Paraschivescu este un scriitor, traducator si jurnalist roman nascut in 14 August (!!!) 1960 in Bucuresti. Faptul ca este nascut in aceiasi zi cu mine l-am descoperit dupa ce i-am citit cartea delicios de amuzanta, tragi- comica- "Ghidul nesimtitului" (proza scurta, 2006), asadar pot sa fiu acuzata de subiectivism de-abia de acolo incolo :) Am citit dupa aceea numeroase articole in ziare culturale precum "Dilema Veche", articole care mi-au confirmat de fiecare data faptul ca Paraschivescu este un om de valoare, care isi urmeaza calea si convingerile, un om care condamna imoralitatea din jurul sau, insa gaseste modalitatea cea mai putin directa de a o face; trebuie sa vezi dincolo de "bunavointa" afisata pentru a da fata-n fata cu reala parere a autorului.
Apoi, in 2009 am intalnit si partea romantica, la fel de virtuoasa a autorului, in romanul "Cu inima smulsa din piept"(2008), o opera de arta, daca ma intrebati pe mine: o poveste de dragoste care incepe neasteptat, cu tensiunea de rigoare, cu pasiune bine- masurata, cu iubire suficienta, dar cu final trist, insa bine construit si argumentat, astfel incat nici macar eu (sustinatoare INRAITA a happy- endingurilor!) nu am simti tristetea, ci argumentarea perfect adaptata personajelor si contextelor in care traiau.
Va recomand ambele carti mai sus prezentate, dar si celelalte scrieri ale dansului:
Efemeriada (Libra, 2000), Balul fantomelor (RAO, 2000) (reeditare Humanitas, 2009), Bazar bizar (Maşina de Scris, 2004, reeditare Humanitas, 2007), Fanionul roşu (Humanitas, 2005), Ghidul nesimţitului (Humanitas, 2006), Fie-ne tranziţia uşoară - perle româneşti (Humanitas, 2006), Mi-e rău la cap, mă doare mintea - noi perle de tranziţie (Humanitas, 2007), Cu inima smulsă din piept(Humanitas, 2008), Dintre sute de clişee (Humanitas, 2009).
"RADU PARASCHIVESCU s-a născut în 1960, la Bucureşti, şi a copilărit la Lugoj, unde a fost victima unui regim sever, pe bază de ciocolată de casă, peştişori de zahăr candel şi tort doboş. El s-a deprins astfel cu ideea că viaţa e dulce şi trebuie ronţăită lacom. (...) Se pierde în reverii când ascultă David Gilmour, tresare când aude „Monica Bellucci“ şi l-a văzut de douăsprezece ori, student fiind, pe Richard Dreyfuss în Adio, dar rămân cu tine. Pierde patru ore pe zi în faţa televizorului, ca un zevzec. Abstinent, dar cafegiu. Ironic, dar sentimental. Harnic, dar jucăuş. O aprigă mustaţă îi maschează bine tandreţea. Se teme de avioane chiar şi când îi fac daruri. Prezidează peste trei motani mizantropi şi-i înţelege din ce în ce mai bine." - aceasta este descrierea cea mai potrivita omului si artistului R. Paraschivescu disponibila pe pagina editurii Humanitas.
Am vazut de curand doua comedii romantice foarte realiste, fara acel nelipsit adaos hollywood-ian de majorete, jucatori de fotbal, "the prom night" si drame de la capul la coada filmelor de genu asta. In ordinea urmatoare, am vazut "Easy A", povestea unei fete inteligente care (totusi) vrea sa fie bine vazuta in scoala pe care o ferecventeaza, asa ca inventeaza o MICA minciuna in ceea ce priveste virginitatea ei..."pierduta". Povestea minciunicii degenereaza destul de urat, insa, pana la urma, dragostea invinge si adevarul iese la iveala, TOATA povestea asta se desfasoara, insa, in modul cel mai realist si natural cu putinta, fara scenariile tipice. Atasez trailerul aici si va mai spun ca distributia e una de exceptie pentru comedia romantica excelenta "Easy A": Stanley Tucci, Emma Stone, Amanda Byrnes, Lisa Kudrow etc.
A doua comedie se numeste "No strings attached" si il are in rolul principal masculin pe Ashton Kutcher :)) Asta spune destul de multe, nu? Alaturi de el joaca Natalie Portman, proaspata premiata cu un Oscar pentru faptul ca e o actrita atat de completa, potrivita pentru aproape orice rol pe care a acceptat sa-l joace in cariera ei! Comedie romantica la fel de realista ca si prima prezentata, vorbeste despre eternul subiect al iubirii si nepotrivirea acestui sentiment intr-o relatie bazata- initial, doar pe sex. Replici foarte smart si funny, unele foarte... neasteptate, dar foarte funny. Iubirea intervine si in povestea de fata, insa intr-un mod insolit, captivant, caracteristica care da filmului acel "ceva special". Vi-l recomand cu toata inima, asa cum v-am mai recomandat la sfarsitul anului trecut si "Amor la distanta"- alta comedie romantica extrem de reusita si amuzanta (nu intamplator sunt fata, nu-i asa??).
Sunt in Italia de sapte luni deja si avand in vedere ca am un anturaj total ...romanesc, limba poporului frate vitreg imi vine inca greu sa o deprind; oricum ma descurc sa inteleg daca mi se vorbeste in italiana, reusesc chiar sa si raspund- in propozitii scurte.Evit sa vorbesc sau sa zic ceva daca nu sunt sigura ca asa se zice, daca nu sunt sigura ca asa e corect gramatical etc.
Prima persoana cu care am avut de-a face in ceea ce priveste exercitul limbii italiene, a fost una dintre vanzatoarele de la forno (brutarie); doua dintre ele sunt dragute si serviabile, insa mai intai am intalnit-o pe aia mica si rea. Expeditiva si acra, donsoara a fost prima care m-a descurajat in avantul meu de invatare "a la Ceteras" limba italiana. Asta a fost acum 6 luni si de atunci o intalnesc relativ des, ca deh, painea cea de toate zilele e necesara, insa deja stie ce vreau si eu la fel, asa ca am trecut de faza cererii foarte formal a unei paini :)
In drumul meu spre casa, trec in fiecare zi pe la faimoasele galerii Ufizzi, unde, in fiecare zi kitsh-ul si frumosul se amesteca inevitabil. Astfel, intr-o buna zi, sunt acostata la intrarea in incinta acestor galerii, de un voluntar care imi cere in italiana, engleza, respectiv franceza- probabil, sa semnez impotriva drogurilor. Am refuzat vreo saptamana, doua, dupa care am zis sa mai sterg din indarjirea asta impotriva femeii poliglote. Pe langa ca am fost rugata frumos sa mai dau cel putin 10 euro pe langa iscalitura mult pretuita :)), am vrut sa imi mai exersaz si eu italiana, dar cuvintele au iesit in engleza.
Acum doua zile, alta donsoara, cu aceiasi rugaminte de a semna impotriva drogurilor, m-a acostat in alta parte a orasului; am decis sa ii raspund in italiana ca AM SEMNAT DEJA. Mi-a multumit si m-a lasat sa-mi vad de drum. La nici 10 minute de prima donsoara, DIN NOU la Galeriile Ufizzi, alta donsoara ma roaga IAR sa semnez. I-am raspuns acelasi lucru ca celei dinaintea ei si am realizat in momentul ala ca a fost prima data cand am reusit sa fiu spontana in italiana. Nu am mai masurat atata inainte sa vorbesc, ci am gandit si am vorbit. Stiu ca nu am zis nu stiu ce fraza, dar avand in vedere inceputurile intr-ale italienei si mai ales contextele(brutarie, voluntariat stradal de ex.) in care am fost nevoita sa comunic, indiferent daca am vrut sau nu, sunt mandra ca am spart gheata.
Un nou an si un alt nou an incheiat :)
Am avut un an implinit si in mare parte asa cum mi l-am dorit si inchipuit in toti anii dinaintea anului despre care vorbesc. Am trait sentimente atat de minunate si totodata atat de comune incat nu pot sa zic care dintre ele m-au uimit mai mult; uneori banalitatea are atatea nuante minunate si, la fel, extraordinarul are atata banal in el! Stiu ca pare un paradox ce tocmai am scris, insa, deh, viata e plina de ele, altfel nu ar mai exista cuvantul asta :))
Am "suferit" o stramutare fizica si m-am adaptat cat de cat la alta limba si alte valori culturale, la alta civilizatie, la alte cutume, la alte ...multe. Am pus bazele unui "tango" de durata, sper. Am dus dorul si m-am bucurat de ce aveam. Am regretat anumite decizii si actiuni, dar am realizat ca fara ele nu as fii ajuns unde sunt si nu as fii facut ce am facut. in cateva cuvinte, m-am realizat pe plan personal si astept sa ma realizez si pe plan profesional.
Cu asta am facut trecerea la viitor si la planurile de lunga sau scurta durata. In ceea ce priveste planurile de scurta durata, vreau o bicicleta cu cos de nuiele, un Ipad si sanatate pentru toti cei dragi mie. Pentru ceea ce se numeste plan de durata ... vreau sanatatae pentru toti dragi mie, o casa mai mare si ...implinirea altor vise care inca sunt in faza de trecere de la statutul de VIS la cel de REALITATE DORITA:) asa ca am sa le numesc mai incolo.
Va doresc un an nou INTOCMAI cum vi-l imaginati si doriti!
E asa de frumoasa, de folositoare, de bine-primita, de savurata in viata unui om. Eu cred asta cu tarie, pentru ca ma bucur de plictiseala de fiecare data cand apare in viata mea si de multe ori s-ar putea spune ca o "intalnesc" cand e mai rau cu putinta- din pricina contextului. Mai exact, in fiecare sambata, cand aveam de curatat intreaga casa parinteasca (3 camere, 2 holuri, 1 bucatarie, o baie si o camara), ma apucam de coada aspiratorului si incepeam sa aspir, sa sterg praful, s.am.d. :) Insa, cand eram in toiul actiunii, chiar atunci(!) era cel mai fain sa ma "plictisesc" citind o revista de moda, uitandu-ma la un film sau la o reclama faina. Era de-a dreptul sadic sa stiu ca mai am atatea de facut si totusi sa stau... pur si simplu :)
Am cu cateva ani in plus acum, insa senzatia e aceiasi si la fel de intensa, uneori reusesc sa ma plictisesc si la munca, chiar daca nu-mi vad capul de treaba. Cred ca reteta succesului in ceea ce priveste REUSITA unei plictiseli 100% adevarate, este aceea de a reusi sa te desprinzi de sarcinile numeroase si urgente si sa iti activezi "pilotul automat"- in ideea de a continua sa muncesti, insa de a reusi (si) sa faci niste recapitulari a unor momente frumoase traite de curand in liniste si relaxare totala.
In engleza exista un termen care defineste timpul liber pe care fiecare si-l ocupa cum considera mai bine de cuviinta pentru el; mai exact, [leisure time] e acea perioada din zi/ saptamana/ luna, cand reusesti sa stai si sa te relaxezi cum vrei. Eu una reusesc sa stau si sa ma uit la banalul dulap din fata mea chiar si jumatate de ora. Fara incetare. Ideea de baza e aceea ca stau si nu fac nimic, pur si simplu ma uit "prin" acel dulap, deruland in mintea mea imagini si persoane, sarcini de munca, sentimente, amintiri. Bineinteles ca exista, nu in ultimul rand insa, necesitatea de a inceta sa privesc dulapul cu pricina pentru ca stomacul propriu isi CERE drepturile cu incapatanare :))
Reusiti sa faceti si voi asta? Daca nu ati mai incercat pana acum, va recomand cu caldura (mai ales in acest anotimp, si nu numai) sa incercati sa va destindeti astfel. Eu nu ma consider o ciudata pentru faptul ca imi reuseste fara prea mare efort; dimpotriva, ma consider o norocoasa pentru ca reusesc sa ma deconectez aproape in orice moment am nevoie. Probabil ca nu e doar plictiseala in tot ceea ce am descris aici; defapt sunt sigura de asta, insa vreau sa numesc starea asta mixta si complexa: PLIC.TI.SEA.LA
hahahahaha :))Stiu ca titlul nu va spune prea multe si ca onomatopeele de mai sus nu ajuta prea mult la clarificarea situatiei sau a postului de fata, insa am de gand sa fac lumina in cele ce urmeaza, doar ca aveam nevoie sa incep in modul acesta :) Asadar, nu stiu cum se face ca ultimele postari de pe acest blog au toate in cuprins descrierea unui film, insa va asigur ca am facut alegeri bune. Toate trei filmele au acel "ceva", acel plus care face unele lucruri sau mai exact, aceste creatii, speciale. Am inceput prin a posta si a promova "Inception"- film psihologic extrem de captivant si de reusit (in opinie proprie); am continuat mai apoi cu "The Social Network" a lui David Finch- iarasi un film captivant, insa de alt gen: biografic. Astazi am revenit ca sa scriu despre o comedie romantica: "Going the distance" sau daca vreti neaparat o traducere in limba materna- "Amor la distanta". Drew Berrymore si Justin Long, actori cunoscuti ai genului, fac o pereche de zile mari, reusind sa intruchipeze un cuplu care ajunge la stadiul de "relatie" pe parcursul a sase saptamani petrecute impreuna, doar ca vorbim de o relatie la distanta, si asta din pricina preocuparilor profesionale ale celor doi indragostiti.
Exista in filmul asta umor de buna calitate, charisma actorilor, replici dragute, franchete, originalitate si indragosteala! Este cu alte cuvinte reteta unui film reusit care abordeaza o situatie obisnuita si des intalnita in lumea reala. Toata treaba e sa vedem daca amorul la distanta dureaza (in film), cat anume dureaza si ce sacrificii presupune etc, etc. M-am distrat de minune la multe faze din film, dar am avut si momente cand am fost determinata sa imi pun intrebarea: "oare eu ce as face daca as fii in locul ei...?", iar faptul ca filmul a reusit sa ma faca sa fiu empatica cu personajele si cu situatiile create de ele, nu poate decat sa il recomande ca avand o distributie si un regizor pe cinste, chiar daca vorbim de o comedie romantica!
Vi-l recomand din toata inima mai ales daca aveti parte de un weekend ploios si rece, departe de iubit/a, cu ceva timp liber la dispozitie si cu chef de binedispunere-garantata!
Aveti aici linkul trailerului: Vizionare placutaaaaaaaaaaaaaaaa!
P.S: Replica din titlu e una dintre cele mai tari din film; o regasiti de cateva ori pe parcursul filmului, dar doar la final va face deliciul intregului film! Asta asa, ca sa va intarat mai mult sa vedeti filmul! :))
Creata in 2003 de Mark Zuckenberg, pe vremea aceea student al Harvadului (in varsta de 19 ani), aceasta retea de socializare super populara in intreaga lume, are aproximativ 500 milioane de utilizatori si a ajuns sa fie folosita in aproximativ douasute sapte tari. In prezent afacerea "Facebook" valoreaza 25 miliarde de dolari.Tocmai ce am terminat de vizionat "The Social network", regizat de celebrul David Fincher ("7even", "Fight Club" "The curious Case of Benjamin Button", "Zodiac"...), film care are la baza povestea crearii Facebookului, dar mai ales a fondatorului ei. Actorul ales sa il interpreteze pe M. Zuckenberg este Jesse Eisenberg, de origine evreiasca, asemenea lui Zuckenberg, si doar cu un an mai batran decat acesta din urma, Jesse interpreteaza excelent rolul principal. Comportamentul lui este unul al unui copil hiper-capabil si inteligent, mereu preocupat de crearea a ceva nou si inovativ. In filmul de fata, Zuckenberg este prezentat ca un personaj sarcastic, cu putin succes la fete, sau poate mai degraba cu prea putin interes manifestat fata de ele, din pricina preocuparii lui pentru The facebook (care era numele original al retelei de socializare). Insa, tinand cont de prezentarea din film, se pare ca nasterea acestei retele a avut la baza frustrarea personajului principal dupa despartirea de prietena sa. Astfel, aflat in fata computerului, scriind pe blogul sau cuvinte urate la adresa fostei lui si ajutat de alcoolul baut, Mark creaza o aplicatie- site prin care toate pozele fetelor din campusul Harvadului vin afisate pe un sait, rugand vizitatorii lui sa o aleaga pe cea mai draguta/ buna dintre ele. Succesul acestui sait creat intr-o noapte conduce la distrugerea retelei Harvadului, Zuckenberg suportand consecintele celor 22.000 de vizite care au dus la aceasta distrugere.
Nu la mult timp dupa acest incident, el va lansa Facebook-ul, reteaua de socializare devenita cea mai tare si populara din lume, tinand cont de cifrele pe care le-am enumerat mai sus. La 20 de ani va parasi Harvardul, iar la 23 de ani va intra in topul Forbes ca fiind cel mai tanar miliardar din lume.
Ma limitez doar la atatea detalii despre film, dar personal, m-a impresionat atat interpretarea lui Jesse Eisenberg, cat si filmul in sine, dar cea mai tare a fost povestea care l-a inspirat. E fascinant cate jocuri ascunde o asemenea "inventie"; te pune pe ganduri si iti mai da si de gandit- pentru acasa, daca prieteniile mai pot sa fie la fel ca si atunci cand notorietatea si relatiile castigate pe seama ei, si de ce nu- banii, nu stateau intre prieteni.David Finch are meritul de a se fii jucat cu cele trei planuri temporale in cadrul filmului, miscare care a dat complexitate peliculei. Pe langa asta, el are meritul de a fii ales o echipa tanara de actori, printre care si Justin Timberlake, care drept vorbind, nu a fost mai prejos decat actorii profesionisti; alaturi de el Andrew Garfield (Eduardo Severino) si mai sus mentionatul Jesse Eisenberg.Din partea mea filmul primeste un binemeritat 9!Vizionare Placuta si voua! :)
