Two realistic movies

"Crash"(2005) and "Everybody's fine"(2009) are the latest movies i've seen; i can truly say that these were two of the most realistic films i have ever seen! I've been, successively, throughout the entire movie-lenght: shocked, scared, shooked, deeply moved and then relieved, watching the characters reproducing the most real and hurtful gestures that humans use to prove their point confronted with minorities, stressful or dramatic situations. I was indeed "transfered" into the middle of the movies, as i've watched them, and this i must applaud, because the skill , the capacity of  producing the realistic feeling and then succedding in "making it real" for the watcher, this only significates that the entire team behind the director of that specific film is just... brilliant!
Each one of this two movies above named, have a notorious cast which successfully realised to make the experience of watching them - surreal! 

"Crash" tells the story of some people living together and not quite, in the same society. Afro-americans, latinos, asians and caucasian americans, all try to fit or at least adapt to their society that includes another races that their own; some of them pretend to be cool with receiving orders from their afro-americans bosses, although is just a well done act. Some of them are daily fighting racism in their own suggested good way. Some of them give way to racism... ALL OF THEM are wrong, in a way or another!
The "climax" of this movie shows how  the differences that the characters fight, produce or ignore throughout the begginning of the film, are so insignificant when a life-threatning situation is about to change the life of two or more different people. Sometimes, the threat caused by racism and its definitions not only causes pain and regret; it also gives way to Revenge. And i think that revenge is one of the most powerful alliat that racism and another social "diseases" present in our Worldwide society can make use of in achiving their aims.

Sandra Bullock, Brandan Fraser, Matt Dillon, Terrence Howard, Don Cheadle, Thandie Newton, Ryan Phillippe, Ludacris make their best in this movie and i can only be grateful for their acting just knowing that their film affected the opinions of many of its watchers and maybe changed their wrong reviews about the myth of the superior race!



"Everybody's fine"

Robert De Niro, Drew Barrymore, Kate Beckinsale are the main characters in this drama and adventure movie (as called on www.imdb.com). De Niro's character is a widowed father of four that realizes that the one who kept him in touch with his kids was his late wife. Now that he is alone, he tries to keep the connection as good as his wife did.
All of his kids are  professionally achieved, but none of them have time to visit their father, so he decides to make them all a surprise visit. To each one of them. As time passes and he visits his boys, he realises that their professional accomplishments are not as great as they seemed on a phone chat, from miles away. Also, their personal lifes are not as calm and good as described- also on the phone. After visiting all four, the father realises what the truth is, concerning his kids and maybe, how he remained not involved in their lives throughout the passing of the years.
The loss of his son, the one of whom he was most proud of, devastades him, but also helps him realise how grateful he is for his family, the way it is- truly!
A great lesson of life given by a great actor! De Niro leaves us speachless and at the same time, with so many to say to our own, in order to prevent the bad from happening...


 

Crazy, Stupid, Love

O alta comedie romantica reusita, productie 2011! In rolurile principale, actori tineri si deja  realizati profesional si actori mai varstnici realizati profesional; in ordinea importantei si aparitiei acestia sunt: Steve Carell, Julianne Moore, Ryan Gosling, Emma Stone.

Carell este deja celebru prin felul sau de a juca in comedii, vezi "Virgin la 40 de ani", "Get smart"etc. Julianne Moore nu e nici ea noua intr-ale comediilor, vezi "The big Lebowski", "The kids are all right", insa ne putem referi la ea ca fiind o actrita mai complexa si mai completa, din punct de vedere al filmografiei ei.

Ryan Gosling este si el un actor "umblat" prin mai multe genuri de filme, in special genul romantic/ dragoste- genial in "The Notebook" si "Blue Valentine"(drama), despre acesta din urma am scris in anteriorul meu post aici, pe blog. Se pare ca este perfect potrivit si comediilor romantice smart, gen "Crazy, Stupid, Love". Emma Stone face parte, alaturi de Gosling, din trupa noua de actori talentati si cu picioarele pe pamant( deocamdata) a Hollywood-ului. Ea s.a facut remarcata prin intermediul unei alte comedii romantice smart (am sa prescurtez CRS)- "Easy A"(2010), astfel incat in filmul de fata nu face decat sa-si reconsfirme valoarea de actrita versatila.

Trailerul e absolut fabulos si promite un film de nota 10, iar concluzia, dupa vizioanrea lui astazi, este una foarte placuta. Din partea mea are nota 12 :)

Un dandy pedant si cuceritor, un sot inselat si dat afara din casa, un adolescent indragostit, o tanara cu asteptari de la viata si oamenii de langa ea. Un film care se construieste incet si care explodeaza absolut magnific in punctul culminant, surprinzand spectatorii. Nu e un film previzibil, tocmai de aceea e placut si interesant, iar finalul e educativ.

Ma abtin cu greu de la detalii, asa ca, pentru o dupa-masa linistita si cu chef de glume bune, vizionati "Crazy, stupid, love".

Katie Melua, Radu Paraschivescu

Pe ritmurile muzicii lui Melua ma simt relaxata, inteleasa si complet visatoare. Radu Paraschivescu este un scriitor roman contemporan de nota 16+, care gandeste exact in stilul meu si pe care citindu-l ma auto- incurajez sa cred (inca) ca Romania chiar are intelectuali, poeti si oameni destepti si ca totul nu e doar o scuza a noastra fata de atacurile outsider-ilor.
Astfel, in ordinea din titlu, am sa insir motivele pentru care ii admir si pentru care consider ca oricine ar trebui sa cunoasca parcursul lor artistic si realizarile lor, si de ce nu, sa-i admire la randul lor.

Katie Melua este o cantautoare si muziciana de origine georgiana care traieste in prezent in Marea Britanie. S-a nascut in 16 septembrie 1984 in Kutaisi, Georgia. Are la activ trei albume lansate: "Call of the search"(2003), "Piece by piece"(2005) si "The House" (2010)- toate de succes, mai ales ultimul care a avut parte de o promovare mai sustinuta, avand in vedere ca albumele recente si talentul de compozitor al artistei a facut valuri in industria muzicala internationala- si pe buna dreptate. Are o chitara acustica de care nu se desparte niciodata si abordeaza genuri muzicale nu prea comerciale- Blues si Jazz, ci mai degraba exclusiviste, vocea ei extraordinar de calda si perfect adaptabila acestor doua genuri, au conscrat-o si i-au castigat notorietatea mondiala.
Adaug aici, ca mostra pentru cei care ar dori sa gaseasca cateva motive sa o admire sau poate chiar sa o placa (pe ea/ muzica ei), una dintre piesele mele preferate: "Just like heaven".

Radu Paraschivescu este un scriitor, traducator si jurnalist roman nascut in 14 August (!!!) 1960 in Bucuresti. Faptul ca este nascut in aceiasi zi cu mine l-am descoperit dupa ce i-am citit cartea delicios de amuzanta, tragi- comica- "Ghidul nesimtitului" (proza scurta, 2006), asadar pot sa fiu acuzata de subiectivism de-abia de acolo incolo :) Am citit dupa aceea numeroase articole in ziare culturale precum "Dilema Veche", articole care mi-au confirmat de fiecare data faptul ca Paraschivescu este un om de valoare, care isi urmeaza calea si convingerile, un om care condamna imoralitatea din jurul sau, insa gaseste modalitatea cea mai putin directa de a o face; trebuie sa vezi dincolo de "bunavointa" afisata pentru a da fata-n fata cu reala parere a autorului.

                                         

Apoi, in 2009 am intalnit si partea romantica, la fel de virtuoasa a autorului, in romanul "Cu inima smulsa din piept"(2008), o opera de arta, daca ma intrebati pe mine: o poveste de dragoste care incepe neasteptat, cu tensiunea de rigoare, cu pasiune bine- masurata, cu iubire suficienta, dar cu final trist, insa bine construit si argumentat, astfel incat nici macar eu (sustinatoare INRAITA  a happy- endingurilor!) nu am simti tristetea, ci argumentarea perfect adaptata personajelor si contextelor in care traiau.

Va recomand ambele carti mai sus prezentate, dar si celelalte scrieri ale dansului:  

Efemeriada (Libra, 2000), Balul fantomelor (RAO, 2000) (reeditare Humanitas, 2009), Bazar bizar (Maşina de Scris, 2004, reeditare Humanitas, 2007), Fanionul roşu (Humanitas, 2005), Ghidul nesimţitului (Humanitas, 2006), Fie-ne tranziţia uşoară - perle româneşti (Humanitas, 2006), Mi-e rău la cap, mă doare mintea - noi perle de tranziţie (Humanitas, 2007), Cu inima smulsă din piept(Humanitas, 2008), Dintre sute de clişee (Humanitas, 2009).

"RADU PARASCHIVESCU s-a născut în 1960, la Bucureşti, şi a copilărit la Lugoj, unde a fost victima unui regim sever, pe bază de ciocolată de casă, peştişori de zahăr candel şi tort doboş. El s-a deprins astfel cu ideea că viaţa e dulce şi trebuie ronţăită lacom. (...) Se pierde în reverii când ascultă David Gilmour, tresare când aude „Monica Bellucci“ şi l-a văzut de douăsprezece ori, student fiind, pe Richard Dreyfuss în Adio, dar rămân cu tine. Pierde patru ore pe zi în faţa televizorului, ca un zevzec. Abstinent, dar cafegiu. Ironic, dar sentimental. Harnic, dar jucăuş. O aprigă mustaţă îi maschează bine tandreţea. Se teme de avioane chiar şi când îi fac daruri. Prezidează peste trei motani mizantropi şi-i înţelege din ce în ce mai bine." - aceasta este descrierea cea mai potrivita omului si artistului R. Paraschivescu disponibila pe pagina editurii Humanitas. 

Eu când vreau să fluier, fluier

Iată o recenzie pe neve, total neavizată, dar care are cât de cât o bază.
Scriu acest post deoarece îmi place titlul filmului. Scriu despre el deoarece e un film românesc premiat de curând la Berlinada (şi sunt mândră de toate producţiile româneşti apreciate cu câte un premiu) şi mai demult la un festival de film din Sarajevo (pe vremea când scenariul ajunsese să fie adaptat).
Da, am citit într-o revistă despre film şi despre actorii principali; ulterior m-am uitat pe net la pozele din film şi am făcut puţină research cercetare pentru acest post (cum am fost sfătuită!). Ştiu vag şi povestea din film: el e deţinut într-un penitenciar pentru minori; aici, cu câteva zile înainte de eliberare, vine o studentă la Psihologie în practică. Cei doi se îndrăgostesc unu de altul, iar drama familiară a personajului masculin conduce la o situaţia tensionată care domină întregul film. Sau cel puţin aşa zice articolul din ELLE Martie 2010 :)

Actorii principali sunt foarte tineri:
EL- George Piştereanu (Silviu). Este student în primul an la Actorie şi are nouăsprezece ani. S-a documentat pentru acest rol citind interviuri cu puşcăriaşi, vorbind cu ei la filmări, observând atent comportamentul lor în mediul închis al închisorii şi fiind empatic.

EA:  Ada Condeescu (Ana). Are douăzeci şi unu de ani şi este absolventă de UNATC. La filmările pentru acest film a fost puţin intimidată de deţinuţii adevăraţi care erau aduşi pe platou încătuşaţi şi însoţiţi de gardieni. Însă până la urmă atmosfera s-a destins şi Ada s-a obişnuit cu mediul de lucru. 

Mie îmi pare a fii un film incitant, mai ales daca mă raportez la titlul lui. E vorba de o înfruntare a cuiva sau a unei situaţii! E vorba de afirmarea voinţei proprii şi mai ales de impunerea ei şi în faţa celorlalţi. Chiar dacă înfrunţi pe cineva pe motiv că tu vrei să ...fluieri :) Adică poate că motivaţia e banală, dar e dorinţa ta. 
Şi e bine să îţi urmezi dorinţele!
Vă invit să vedeţi un film promiţător a ajunge următorul "4,3,2.."

ENJOY!

Crăciunul la Ceteraşi

(nu, nu aşa arată familia Ceteraş, dar poza e edificatoare pentru zona noastră)

24 Decembrie seara
Mers la biserică şi ascultat mini- concertul de colinzi din Ajun. Întâlnire cu cunoscuţii şi urările de sezon(cu drag şi sinceritate). Prima oprire? Acasă pentru cina în familie sau începerea colindatului caselor prietenilor de familie :) Se povesteşte, se gustă din bucatele savuroase, se glumeşte, se invocă amintirile de acu câţiva ani, se colindă!!!
În general, la fiecare casă se zăboveşte în jur de 3,4 ore.

25, 26, 27 Decembrie (toată ziua)

Familia mea are vreo 4,5 familii- prietene de colindat de Crăciun plus alţi cunoscuţi ce se cer colindaţi. Toată această activitate se prelungeşte deci, pe parcursul celor 3 zile de sărbătoare :) se începe cu mersul la biserică (trei zile), iar după amiază se începe colindul şi se termină destul de târziu în noapte.
Tradiţia se menţine destul de bine, chiar dacă unii din membrii acestei găşti de cântăreţi nu mai există astăzi, sau chiar dacă motive bine întemeiate i-au depărtat de restul trupei.
Scriu despre ei aici pentru că mi se pare  minunat  faptul că, deşi în restul anului se întâlnesc între ei doar o dată sau de două ori, în fiecare an de sărbători se adună ca şi cum nu s-au mai văzut de două săptămâni şi reiau colindatul caselor ca şi cum e musai s-o facă, căci altfel nu se poate!... nu o iau ca pe obligaţie, însă dacă nu o desfăşoară an de an, nimic nu mai este la fel; nici măcar Crăciunul.

Crăciun Frumos şi luminos! An nou îmbelşugat!

Mihai Stan- pozaru' amator

Ar-ti-fi-cii!!!

 ( mă laud cu o vedere excelentă )...

....Ce artficii frumoase!

Stan Mihai e un amic de-al meu, care face poze foarte mândre, foarte inspirate, foarte ... fiecare cu povestea ei. Într-un cuvânt, pozele lui se prezintă singure, relatând fiecare povestea şi ajutându-ne să înţelegem de ce Mitză şi-a pus obiectivu' pe ele, şi mai ales, ce l-a determinat să declanşeze până la urmă şi "click"-ul (asta ca să vorbesc aşa, ca o neavizată ce sunt).
Deşi el (pozaru' adică), din fire fiind modest, cu mult bun- simţ şi  mare iubitor de limbă română
("Eu? Mare??" http://www.youtube.com/watch?v=Bl-0shHH0TY&feature=related - e doar o corelaţie de moment, însă are legătură cu înălţimea Dlui Stan şi cu hazul de situaţie;), nu vrea să mă lase să zic aici că e aproape profi  într-ale fotografiei, eu am zis-o şi am şi scris-o şi am şi "retractat-o" (3 în 1). Consider că are un simţ special pentru fotografie şi pentru frumos, de aceea îndrăznesc să-l apropii de granzii domeniului. Este părerea mea şi până una alta, nu am să mi-o schimb(sîc). Punct.
Aţi observat că scriu cu diacritice, nu-i aşa? Ehh, aceasta a fost condiţia lui Mitză pentru a mă lăsa să scriu despre el aici. :)

Am să postez alături câteva mo(n)stre de-ale sale şi nu am să mă abţin de la comentarii. Dimpotrivă :)

                                                  

Apus? ...Răsărit! ...Apus! ...Răsărit? ...

Uite toamna!

Uite toamna 2!

Omul şi muntele!

Panorama din M-ţii Rodnei (dacă nu mă înşel!)

Cărăruia...

                                                                    no comment.

Juma' de coroană de rege.

Iarna. În curând şi la şes.

În loc de bun rămas...