Se afișează postările cu eticheta cultura. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cultura. Afișați toate postările

sâmbătă, 12 martie 2011

Katie Melua, Radu Paraschivescu

Pe ritmurile muzicii lui Melua ma simt relaxata, inteleasa si complet visatoare. Radu Paraschivescu este un scriitor roman contemporan de nota 16+, care gandeste exact in stilul meu si pe care citindu-l ma auto- incurajez sa cred (inca) ca Romania chiar are intelectuali, poeti si oameni destepti si ca totul nu e doar o scuza a noastra fata de atacurile outsider-ilor.
Astfel, in ordinea din titlu, am sa insir motivele pentru care ii admir si pentru care consider ca oricine ar trebui sa cunoasca parcursul lor artistic si realizarile lor, si de ce nu, sa-i admire la randul lor.




Katie Melua este o cantautoare si muziciana de origine georgiana care traieste in prezent in Marea Britanie. S-a nascut in 16 septembrie 1984 in Kutaisi, Georgia. Are la activ trei albume lansate: "Call of the search"(2003), "Piece by piece"(2005) si "The House" (2010)- toate de succes, mai ales ultimul care a avut parte de o promovare mai sustinuta, avand in vedere ca albumele recente si talentul de compozitor al artistei a facut valuri in industria muzicala internationala- si pe buna dreptate. Are o chitara acustica de care nu se desparte niciodata si abordeaza genuri muzicale nu prea comerciale- Blues si Jazz, ci mai degraba exclusiviste, vocea ei extraordinar de calda si perfect adaptabila acestor doua genuri, au conscrat-o si i-au castigat notorietatea mondiala.
Adaug aici, ca mostra pentru cei care ar dori sa gaseasca cateva motive sa o admire sau poate chiar sa o placa (pe ea/ muzica ei), una dintre piesele mele preferate: "Just like heaven".



Radu Paraschivescu este un scriitor, traducator si jurnalist roman nascut in 14 August (!!!) 1960 in Bucuresti. Faptul ca este nascut in aceiasi zi cu mine l-am descoperit dupa ce i-am citit cartea delicios de amuzanta, tragi- comica- "Ghidul nesimtitului" (proza scurta, 2006), asadar pot sa fiu acuzata de subiectivism de-abia de acolo incolo :) Am citit dupa aceea numeroase articole in ziare culturale precum "Dilema Veche", articole care mi-au confirmat de fiecare data faptul ca Paraschivescu este un om de valoare, care isi urmeaza calea si convingerile, un om care condamna imoralitatea din jurul sau, insa gaseste modalitatea cea mai putin directa de a o face; trebuie sa vezi dincolo de "bunavointa" afisata pentru a da fata-n fata cu reala parere a autorului.

                                         

Apoi, in 2009 am intalnit si partea romantica, la fel de virtuoasa a autorului, in romanul "Cu inima smulsa din piept"(2008), o opera de arta, daca ma intrebati pe mine: o poveste de dragoste care incepe neasteptat, cu tensiunea de rigoare, cu pasiune bine- masurata, cu iubire suficienta, dar cu final trist, insa bine construit si argumentat, astfel incat nici macar eu (sustinatoare INRAITA  a happy- endingurilor!) nu am simti tristetea, ci argumentarea perfect adaptata personajelor si contextelor in care traiau.
Va recomand ambele carti mai sus prezentate, dar si celelalte scrieri ale dansului:  

Efemeriada (Libra, 2000), Balul fantomelor (RAO, 2000) (reeditare Humanitas, 2009), Bazar bizar (Maşina de Scris, 2004, reeditare Humanitas, 2007), Fanionul roşu (Humanitas, 2005), Ghidul nesimţitului (Humanitas, 2006), Fie-ne tranziţia uşoară - perle româneşti (Humanitas, 2006), Mi-e rău la cap, mă doare mintea - noi perle de tranziţie (Humanitas, 2007), Cu inima smulsă din piept(Humanitas, 2008), Dintre sute de clişee (Humanitas, 2009).

"RADU PARASCHIVESCU s-a născut în 1960, la Bucureşti, şi a copilărit la Lugoj, unde a fost victima unui regim sever, pe bază de ciocolată de casă, peştişori de zahăr candel şi tort doboş. El s-a deprins astfel cu ideea că viaţa e dulce şi trebuie ronţăită lacom. (...) Se pierde în reverii când ascultă David Gilmour, tresare când aude „Monica Bellucci“ şi l-a văzut de douăsprezece ori, student fiind, pe Richard Dreyfuss în Adio, dar rămân cu tine. Pierde patru ore pe zi în faţa televizorului, ca un zevzec. Abstinent, dar cafegiu. Ironic, dar sentimental. Harnic, dar jucăuş. O aprigă mustaţă îi maschează bine tandreţea. Se teme de avioane chiar şi când îi fac daruri. Prezidează peste trei motani mizantropi şi-i înţelege din ce în ce mai bine." - aceasta este descrierea cea mai potrivita omului si artistului R. Paraschivescu disponibila pe pagina editurii Humanitas. 



marți, 19 octombrie 2010

INCEPTIONNNNNNNNNNNNNNNNNN. THE MOVIE

L-am vazut astazi, defapt azi l-am definitivat. Am inceput sa il vizionez duminica seara, insa din pricina unei somnolente accentuate si a pierderii vederii pentru perioade scurte de timp (a se intelge motzaiala), am esuat in acea tentativa de urmarire a filmului, si mi-am luat revansa astazi, cand am scapat de la munca mai repede! yey!
Detaliind- insa nu foarte mult mai ales pentru cei care nu l-au vazut si care poate nici nu intentioneaza sa o faca, vreau sa incep prin a spune ca Inception este un film cu o distrbutie de seama (Marrion Cottilard, Leonardo Dicaprio, Ellen Page, Michael Caine, Ken Watanabe, joseph Gordon- Levitt), cu o poveste extrem de interesanta si cu o foarte tare interpretare a povestii cu pricina.
INCEPTION este un film suta la mie psihologic, care vorbeste despre posibilitatea "spionajului mental"; adica, intervenirea, prin intermediul visului, asupra subconstientului unui/ mai multor oameni, in ideea schimbarii unei opinii sau pareri a insului cu pricina, in favoarea altuia/ altora.
Acest tip de spionaj este realizat de Dicaprio (Cubb) si oamenii lui, care studiaza cu atentie fiecare victima de-a lor (ca niste adevarati spioni), inainte de a o adormi si a intra alaturi de ea in spatiul oniricului pentru a "planta" in mintea lui o samanta menita sa schimbe ceva in mentalitatea sau deciziile viitoare ale omului vizat. Cunoscatorii acestui gen de spionaj stiu ca patrunderea in domeniul visului poate ajunge pana la doua planuri- ca adancime sau dificultate, daca vreti. Exista si zvonul sau mitul, potrivit caruia este posibilia si ajungerea la trei planuri, plan numit INCEPTION (mai exact, traducerea este INCEPUTUL), insa aceasta din urma este si cea mai complicat. Fiindca vorbim de un film, film creat la Hollywood, normal ca totul va merge mai departe decat  a se multumi a fii "normal", nu-i asa? ...asa e.
Avand in vedere micul rezumat de mai sus, conchid aici prin a va spune ca va recomand un film incitant (foarte incitant! din punctul meu de vedere), cu o poveste foarte interesanta, cu un scenariu pe masura, cu o desfasurare a povestii foarte rapida si ampla si detaliata. Va recomand un film care o sa va suscite mintea si care mai mult ca sigur o sa va dea de gandit, sau, cel putin, are sa devina subiect de discutat cu prietenii interesati de filme bune, evident. Acesta eunul dintre filmele care mi s-a parut interesant de cand am vazut prima data traileru si de cand am intuit subiectul lui si sunt mandra sa spun ca am avut o intuitie buna in ceea ce il priveste.
Va doresc vizionare placuta si astept si parerile voastre dupa vizionare :)