Crazy, Stupid, Love

O alta comedie romantica reusita, productie 2011! In rolurile principale, actori tineri si deja  realizati profesional si actori mai varstnici realizati profesional; in ordinea importantei si aparitiei acestia sunt: Steve Carell, Julianne Moore, Ryan Gosling, Emma Stone.

Carell este deja celebru prin felul sau de a juca in comedii, vezi "Virgin la 40 de ani", "Get smart"etc. Julianne Moore nu e nici ea noua intr-ale comediilor, vezi "The big Lebowski", "The kids are all right", insa ne putem referi la ea ca fiind o actrita mai complexa si mai completa, din punct de vedere al filmografiei ei.

Ryan Gosling este si el un actor "umblat" prin mai multe genuri de filme, in special genul romantic/ dragoste- genial in "The Notebook" si "Blue Valentine"(drama), despre acesta din urma am scris in anteriorul meu post aici, pe blog. Se pare ca este perfect potrivit si comediilor romantice smart, gen "Crazy, Stupid, Love". Emma Stone face parte, alaturi de Gosling, din trupa noua de actori talentati si cu picioarele pe pamant( deocamdata) a Hollywood-ului. Ea s.a facut remarcata prin intermediul unei alte comedii romantice smart (am sa prescurtez CRS)- "Easy A"(2010), astfel incat in filmul de fata nu face decat sa-si reconsfirme valoarea de actrita versatila.

Trailerul e absolut fabulos si promite un film de nota 10, iar concluzia, dupa vizioanrea lui astazi, este una foarte placuta. Din partea mea are nota 12 :)

Un dandy pedant si cuceritor, un sot inselat si dat afara din casa, un adolescent indragostit, o tanara cu asteptari de la viata si oamenii de langa ea. Un film care se construieste incet si care explodeaza absolut magnific in punctul culminant, surprinzand spectatorii. Nu e un film previzibil, tocmai de aceea e placut si interesant, iar finalul e educativ.

Ma abtin cu greu de la detalii, asa ca, pentru o dupa-masa linistita si cu chef de glume bune, vizionati "Crazy, stupid, love".

Comedii romantice mai mult decat amuzante :)

Am vazut de curand doua comedii romantice foarte realiste, fara acel nelipsit adaos hollywood-ian de majorete, jucatori de fotbal, "the prom night" si drame de la capul la coada filmelor de genu asta. In ordinea urmatoare, am vazut "Easy A", povestea unei fete inteligente care (totusi) vrea sa fie bine vazuta in scoala pe care o ferecventeaza, asa ca inventeaza o MICA minciuna in ceea ce priveste virginitatea ei..."pierduta". Povestea minciunicii degenereaza destul de urat, insa, pana la urma, dragostea invinge si adevarul iese la iveala, TOATA povestea asta se desfasoara, insa, in modul cel mai realist si natural cu putinta, fara scenariile tipice. Atasez trailerul aici si va mai spun ca distributia e una de exceptie pentru comedia romantica excelenta "Easy A": Stanley Tucci, Emma Stone, Amanda Byrnes, Lisa Kudrow etc.  

A doua comedie se numeste "No strings attached" si il are in rolul principal masculin pe Ashton Kutcher :)) Asta spune destul de multe, nu? Alaturi de el joaca Natalie Portman, proaspata premiata cu un Oscar pentru faptul ca e o actrita atat de completa, potrivita pentru aproape orice rol pe care a acceptat sa-l joace in cariera ei! Comedie romantica la fel de realista ca si prima prezentata, vorbeste despre eternul subiect al iubirii si nepotrivirea acestui sentiment intr-o relatie bazata- initial, doar pe sex. Replici foarte smart si funny, unele foarte... neasteptate, dar foarte funny. Iubirea intervine si in povestea de fata, insa intr-un mod insolit, captivant, caracteristica care da filmului acel "ceva special".  Vi-l recomand cu toata inima, asa cum v-am mai recomandat la sfarsitul anului trecut si "Amor la distanta"- alta comedie romantica extrem de reusita si amuzanta (nu intamplator sunt fata, nu-i asa??).

VIZIONARE    FOARTEEEEEEEEEE   PLACUTA!!!

PLIC-TI-SEA-LA

E asa de frumoasa, de folositoare, de bine-primita, de savurata in viata unui om. Eu cred asta cu tarie, pentru ca ma bucur de plictiseala de fiecare data cand apare in viata mea si de multe ori s-ar putea spune ca o "intalnesc" cand e mai rau cu putinta- din pricina contextului. Mai exact, in fiecare sambata, cand aveam de curatat intreaga casa parinteasca (3 camere, 2 holuri, 1 bucatarie, o baie si o camara), ma apucam de coada aspiratorului si incepeam sa aspir, sa sterg praful, s.am.d. :) Insa, cand eram in toiul actiunii, chiar atunci(!) era cel mai fain sa ma "plictisesc" citind o revista de moda, uitandu-ma la un film sau la o reclama faina. Era de-a dreptul sadic sa stiu ca mai am atatea de facut si totusi sa stau... pur si simplu :)
Am cu cateva ani in plus acum, insa senzatia e aceiasi si la fel de intensa, uneori reusesc sa ma plictisesc si la munca, chiar daca nu-mi vad capul de treaba. Cred ca reteta succesului in ceea ce priveste REUSITA unei plictiseli 100% adevarate, este aceea de a reusi sa te desprinzi de sarcinile numeroase si urgente si sa iti activezi "pilotul automat"- in ideea de a continua sa muncesti, insa de a reusi (si) sa faci niste recapitulari a unor momente frumoase traite de curand in liniste si relaxare totala.
In engleza exista un termen care defineste timpul liber pe care fiecare si-l ocupa cum considera mai bine de cuviinta pentru el; mai exact, [leisure time] e acea perioada din zi/ saptamana/ luna, cand reusesti sa stai si sa te relaxezi cum vrei. Eu una reusesc sa stau si sa ma uit la banalul dulap din fata mea chiar si jumatate de ora. Fara incetare. Ideea de baza e aceea ca stau si nu fac nimic, pur si simplu ma uit "prin" acel dulap, deruland in mintea mea imagini si persoane, sarcini de munca, sentimente, amintiri. Bineinteles ca exista, nu in ultimul rand insa, necesitatea de a inceta sa privesc dulapul cu pricina pentru ca stomacul propriu isi CERE drepturile cu incapatanare :))
Reusiti sa faceti si voi asta? Daca nu ati mai incercat pana acum, va recomand cu caldura (mai ales in acest anotimp, si nu numai) sa incercati sa va destindeti astfel. Eu nu ma consider o ciudata pentru faptul ca imi reuseste fara prea mare efort; dimpotriva, ma consider o norocoasa pentru ca reusesc sa ma deconectez aproape in orice moment am nevoie. Probabil ca nu e doar plictiseala in tot ceea ce am descris aici; defapt sunt sigura de asta, insa vreau sa numesc starea asta mixta si complexa: PLIC.TI.SEA.LA

INCEPTIONNNNNNNNNNNNNNNNNN. THE MOVIE

L-am vazut astazi, defapt azi l-am definitivat. Am inceput sa il vizionez duminica seara, insa din pricina unei somnolente accentuate si a pierderii vederii pentru perioade scurte de timp (a se intelge motzaiala), am esuat in acea tentativa de urmarire a filmului, si mi-am luat revansa astazi, cand am scapat de la munca mai repede! yey!
Detaliind- insa nu foarte mult mai ales pentru cei care nu l-au vazut si care poate nici nu intentioneaza sa o faca, vreau sa incep prin a spune ca Inception este un film cu o distrbutie de seama (Marrion Cottilard, Leonardo Dicaprio, Ellen Page, Michael Caine, Ken Watanabe, joseph Gordon- Levitt), cu o poveste extrem de interesanta si cu o foarte tare interpretare a povestii cu pricina.
INCEPTION este un film suta la mie psihologic, care vorbeste despre posibilitatea "spionajului mental"; adica, intervenirea, prin intermediul visului, asupra subconstientului unui/ mai multor oameni, in ideea schimbarii unei opinii sau pareri a insului cu pricina, in favoarea altuia/ altora.
Acest tip de spionaj este realizat de Dicaprio (Cubb) si oamenii lui, care studiaza cu atentie fiecare victima de-a lor (ca niste adevarati spioni), inainte de a o adormi si a intra alaturi de ea in spatiul oniricului pentru a "planta" in mintea lui o samanta menita sa schimbe ceva in mentalitatea sau deciziile viitoare ale omului vizat. Cunoscatorii acestui gen de spionaj stiu ca patrunderea in domeniul visului poate ajunge pana la doua planuri- ca adancime sau dificultate, daca vreti. Exista si zvonul sau mitul, potrivit caruia este posibilia si ajungerea la trei planuri, plan numit INCEPTION (mai exact, traducerea este INCEPUTUL), insa aceasta din urma este si cea mai complicat. Fiindca vorbim de un film, film creat la Hollywood, normal ca totul va merge mai departe decat  a se multumi a fii "normal", nu-i asa? ...asa e.Avand in vedere micul rezumat de mai sus, conchid aici prin a va spune ca va recomand un film incitant (foarte incitant! din punctul meu de vedere), cu o poveste foarte interesanta, cu un scenariu pe masura, cu o desfasurare a povestii foarte rapida si ampla si detaliata. Va recomand un film care o sa va suscite mintea si care mai mult ca sigur o sa va dea de gandit, sau, cel putin, are sa devina subiect de discutat cu prietenii interesati de filme bune, evident. Acesta eunul dintre filmele care mi s-a parut interesant de cand am vazut prima data traileru si de cand am intuit subiectul lui si sunt mandra sa spun ca am avut o intuitie buna in ceea ce il priveste.
Va doresc vizionare placuta si astept si parerile voastre dupa vizionare :)

Viata. In rol de adult

Micile bucurii de "alaltaieri"(asta ca sa nu zic ieri) erau fascinante: trenuletul din parc pentru copii si povestile cu bau-bau si nu numai cu el; Craciunul si cadourile; bomboanele, prajiturile si tot ce era dulce; timpul liber (berechet!) si lipsa oricarei LOGICI si / sau preocupari pentru ziua de ieri, azi, respectiv maine! Nu vreau sa deplang vremurile apuse intr-un mod patetic; insa simt nevoia sa le retraiesc macar la nivelul re-amintirii (inca o data..., si inca o data... si tot asa) :)
Era bine sa fii copil si e bine sa fii si adult! Azi pot sa realizez ce bine-mi era atunci si cum eu nu puteam sa-mi dau seama- deh, asta e mersul lucrurilor; atunci realizam ce aiurea era de adultii aia ( a se intelege oamenii mari ), toata ziua aleargau dupa bani :)) ce or fii vrand sa aiba atatia (?!), nu stiam. Azi stiu si cum era atunci si cum e sa fii astazi, cum e sa FIU adult, cica.
Ce stare prefer din cele doua?! Sincer?! Pe cea de copil, evident. Dar nu pot sa nu fiu recunoscatoare pentru ce mi-a adus si stadiul de adolescent si ulterior, statutul de adult. Apare dragostea, pasiunea, fluturii in stomac + celelalte nume pe care il poarta IUBIREA. Apare interesul pentru unul dintre domeniile cu care ai luat contact prin intermediul scolii, a familiei sau cunoscutilor. Se realizeaza prietenii efemere sau durabile care iti dau experienta legaturilor dintre doi sau mai multi oameni cu interese comune cu ale tale. Vin  responsabilitati de genul golirii cosului de gunoi- la inceput, apoi unele de genul pastrarii linistii in camera de studiu din caminul campusului universitar in care inveti; deja apar si nevoile economice, normal, dar parintii ne sustin :) Dupa un timp nu mai vrei sa o faca si incerci sa tii tu socotelile si sa faci corect lista de cumparaturi. Praful de pe mobila nu trebuie sa ajunga vizibil, iar aragazul trebuie sa iti fie un prieten suficient de bun, asta daca nu esti fan fast food sau daca, in cel mai bun caz, nu ai ajuns sa fii client fidel si VIP pentru toate restaurantele bune din orasul in care locuiesti. Si asa, incet- incet, pe nesimtite, te trezesti om mare, si cu griji si responsabilitati.
He-hee! Oricat am mai vrea, nu mai merge sa punem nisip intr-un castronel si sa punem apa peste, deoarece nu iese ceva yammy; iar hartiile desenate cu semnul dolarului nu ne ajuta mai mult decat la intetirea vreunui foc pentru vreo cateva secunde.

Imi aduc aminte de perioada in care mergeam la gradinita; petreceam 5 zile din saptamana la bunicii din partea mamei si mergeam acasa la ai mei doar in weekend. Seara, dupa ce afara se intuneca si eram toti trei in casa, bunica ma punea sa fac adunari pe socotitoarea cu bilute de lemn colorate diferit- pfu! Apoi se prajeau castane sau se spuneau povesti din tineretele bunicilor mei :) Deseori bunicul meu ma lua in brate si dansam muzica populara amandoi sau o luam si pe bunica alaturi si uite asa se facea hora! (sunt trei ani ani de cand instructorul meu intr-ale dantzului nu mai e cu mine fizic, dar la un moment dat v-om dansa iar impreuna).

Era asa de bine atunci, in inocenta si e asa de bine acum, in constienta :P
Totul e bine atata vreme cat se termina cu bine! - asa se zice. Pana una - alta, sunt adult si mai am pana la baston si proteza- SPER!

Keep in touch ;)

Eu si viitorul

...stiti deja cum mă numesc şi de (despre) ce scriu aici de obicei. Daca nu stiti, puteti afla uitandu-va la profilul meu, iar mai apoi in arhiva si o sa aflati cel putin numele meu si genul meu de postari.
De cand am facut cunostinta cu mitul lui Narcis (acum vreo 7,8 ani, prin liceu, cam asa) si am aflat in detaliu ce presupune narcisismul, am avut- si mai am, un soi de respingere fata de el si de oamenii la care se manifesta. Acest post de aici, imi vine dedidat mie, cu o intarziere de juma de luna, pentru evenimentul nu demult petrecut: inca un an din viata mea s-a incheiat. Am pomenit de narcisism mai sus pentru a sublinia faptul ca poate acest post sau intentia de a scrie despre mine are ceva narcisist in ea- si o recunosc, insa ideea de baza e doar de recapitulare a pasiunilor mele si a schimbarilor petrecute in ultimii ani, schimbari ce mi-au modelat personalitatea si mentalitatea. Sau nu :)
Revenind, asemeni altor oameni, am diferite porecle datorate unor anume particularitati fizice, unor anume contexte temporale sau spaţiale ce au influenţat lumina asupra mea sau impresia pe moment; porecle datorate unor preferinţe declarate (ale autorilor poreclelor) pentru personaje de basm (Snow White/ Alba ca Zapada), desen animat sau pentru statutul meu de junior în familia proprie (Mica, Mumu etc.).
Lui snow white aici de fata, ii plac rulotele tareeee mult ( ideea de-a fi cu casa-n spinare full time mi se pare super tare, plus că există pe lângă asta confortul psihic & fizic, că ai un spaţiu al tău pentru care nu mai trebuie să plăteşti şi de care te poţi bucura cât vrei, când vrei! http://www.roamingtimes.com/rvreports/3/winnebago-via-class-a-motorhome.aspx). Îi placeau sporturile extreme (paraşutism, bungee-jumping etc.) si chiar vroia sa le practice, insa de vreun an- poate doi, a observat ca e prezenta senzatia de vertij cand e undeva la inaltime, senzatia de usoara claustrofobie cand ajungea intr-un lift si nu in ultimul rand frica. Asa ca vizita la un parc de distractii de acum fix o saptamana- unde inaltimea, senzatiile tari si subite, viteza si invartitul in toate partile erau omniprezente, nu au facut decat sa ii confirme banuielile: ca nu mai e aceiasi curajoasa si ca ... :(( a imbatranit!
Imi plac maşinile- în special asta, si vreau sa am una intr-o zi si sa fie a mea :))

Varianta vintage

Varianta noua

Varianta rosie :)) preferata!!!

Vreau să ajung în Brazilia, Rio de Janeiro, la Copacabana, la statuia lui Cristo Redentor şi pe Pao de Azucar ;;) Vreau să ajung şi în America, California, la Grand Canyon :) Presupun ca mai sunt multe locuri pe pamantul asta care imi plac si mi-ar placea, defapt sunt sigura ca asa e, insa le-am amintit aici pe cele de mai sus, pentru ca sunt cele mai importante pentru mine la acest moment. Cred ca as vrea sa ajung si pe langa turnul Eiffel, cu toate ca e poate deja prea previzibil, dar nu conteaza.

As vrea apoi sa imi construiesc o casuta intr-un copac ( sa nu fie foarte inalt, totusi :)) lol! ); si sa fie locuibila :) e un vis din copilarie, cand trebuia sa ma multumesc cu constructiile pe pamant, deoarece ai mei nu vroiau sa auda de copaci si de case construite prin ei.

Imi doresc mai apoi, ca oricare femeie careia ii plac toalele, un dressing MARE si PLIN de haine pe gustul meu, de pantofi multi si de multe alte accesorii! Dressingul asta as vrea sa fie amenajat intr-o casa de dimensiuni normale, cu geamuri micute, aranjata de mine. Nu vreau mai mult de 3 dormitoare, o bucatarie mare si echipata cu tot ce-mi trebuie, camara plina de tot ce e bun si placut mie si alor mei, si nu in ultimul rand, doresc un living cu semineu si cu tv, tv care sa devina "invizibil" cand nu am chef de el. In schimb vreau sa pot auzi muzica peste tot in casa :) a, da, si vreau sa am un mediu spatiu verde si o terasa... da, poate sa fie si o gradina de flori prin zona, insa nu prea multe, pentru ca nu imi place sa plivesc.

Vreau si un aparat foto  vintage cu care sa surprind tot ce imi place din lumea asta.

Vreau sa am o cabana mica, de lemn, izolata in creierii muntilor, cu geamuri mici si cu perdelute dragute si cu un semineu in preajma caruia sa fie asezate blanuri artificiale(!). Vreau sa aiba mobilierul din lemn, cu un design interior cat mai rustic cu putinta. Mai doresc o cada mare la etaj si, in mansarda, vreau sa am un geam mare, care sa ma lase sa vad privelistea alba, intinsa si neatinsa a muntilor din jur. Nu vreau insa sa raman fara provizii si sub nici o forma nu vreau sa simt frigul de afara inafara unei scurte bulgareli sau a unei ture cu saniutza sau snowboardul.

Apoi mai vreau un duh care sa imi indeplineasca si celelalte dorinte nescrise aici si pe cele pe care nu mi le aduc aminte acum sa le scriu :) Cer prea mult?

Mecanica Inimii

(Este titlul unei carti citite de mine recent si aparuta relativ recent si in librarii- la sfarsitul lui Septembrie s-a facut lansarea ei intr-una din librariile cunoscute ale Bucurestiului.)

Luandu-ma dupa aparente, as putea spune despre ea, ca, atunci cand am primit-o (Cadou de ziua mea, de la Chris :) am avut oarecare retinere in a o considera demna de timpul meu "pretios", cu toate ca eu fusesem cea care citise o recenzie la ea si tot Oana fusese cea care si-a manifestat dorinta de a o primi cadou. In fine; acum o sapatamana citisem vreo 20 de pagini din ea, fara prea mare tragere de inima sau nefiind prea impresionata. Joia trecuta, in drum spre Cj, am devorat 100 de pagini. In Cj, intr-un parc, am mai citit vreo 60, pe nerasuflate ( pe nerasuflate zic, pentru ca era captivanta intradevar, cu tot izul ei de gluma subtire/ poveste gen Micul Print, cum s-a mai spus/ comparat). Inapoi spre Baia Mare, am desavarsit-o. La naiba, are sad ending, iar eu nu suport un sad ending nu pentru ca sunt (doar o) femeie, ci pentru ca de cele mai multe ori ele, sad ending-urile ar fii putut fii evitate; imi plac asadar, sad endingurile logice, bine dibuite de scriitorii lor, care sa dea o lectie cuiva anume, care sa lase loc de cateva interpretari, bine determinate. Ce treaba e aia sa faci sad ending asa, de foaie verde?
Detaliand, In Cea Mai Friguroasa Zi din Istorie, se naste un baietel in casa unei vrajitoare din Edinburgh, dar din pricina frigului, inima lui e inlocuita cu un ceasornic pentru a putea trai. Baiatul creste cu aceasta inima ticaind mereu si este avertizat ca emotiile puternice nu sunt pentru el, deoarece inima lui nu le poate suporta; asadar, aventuri precum dragostea nu erau de el, asta ii spunea Madeleine, asa-zisa vrajitoare care l-a crescut: "Love is too dangerous for your tiny heart".
Insa, baiatul vede o mica dansatoare andaluza in prima zi cand viziteaza Edinburgh-ul, care-l cucereste din prima clipa cu vocea si dansul ei si cu nepriceperea ei in a purta tocuri si nu ochelari, de care avea reala nevoie. E dragoste infantila (aici infantil trebuie inteles nu neaparat ca facand referire la o dragoste usuratica/ neserioasa, ci doar ca o sugerare a varstelor  protagonistilor), dar va dura for the rest of their lives. E dragoste, pan' la urma, traita la ritm de secundar (tic-tac, tic-tac). Urmeaza palpitatiile ceasornicului lui, plecarea ei in tara natala si aventura lui, dupa cativa ani de asteptare in van a reintoarcerii ei, in cautarea ei. Dragostea  invinge si in cazul lor, sau "Dragostea e eterna atata vreme cat dureaza", cum ar zice ge-ni-al, Vinicius de Moraes. Restul? Poate o sa descoperiti, poate ba. Depinde cat de mult va place sa cititi si cat de mult dragostea.

                                                                    

hai faiv

Retea de socializare. Ca si Facebook-u'.  Friends- termenul asta ma "omoara"; esti friend cu toti, si cunoscuti si necunoscuti, asta  fiind principalul rol al  retelelor de gen. Eu una dau accept doar celor pe care-i cunosc sau cu care macar am avut tangente odata. Celorlalti doar daca ma roaga frumos sau daca vor sa-mi faca complimente :))
Pe aste retele, userii pun poze cu ei- in genere, scriu despre ce-au invatat, unde, ce le place, pun videoclipuri, muzica etc. Ce mi se pare de neinteles/ aiurea, sau nepotrivit- asta e cuvantul, sunt pozele multe din vacante, de la nunta userului, de la botezul juniorului/oarei lui, de la mici, de la piscina s.a.m.d. Cui ii pasa de toate aste ipostaze? Personal, eu am aflat ca un fost prieten de-al meu s-a insurat, de unde credeti? De pe hi5! Da! Albumele de nunta s-au mutat (si)in spatiul virtual. Ce  poate fii mai aiurea( si nu in sensul ca era o veste rea pentru mine sau ceva, ci pur si simplu)? Unele chestii trebuie traite in 2 sau in familie, si nu chiar asa, la scara mare, ce Dumnezeu?? E drept ca multe dintre ele is f.funny si penale si ca fara de ele, noi, carcotasii lor, de ce am mai rade? Si cum am mai vedea cum arata fostu coleg de liceu si ce mai face?

Da, exista si parti bune, iti poti gasi colegi din primara, prieteni rataciti, asta e plusul retelelor de socializare, dar cam atat.

Grey's Anatomy

Il stie multa lume, e un serial popular, premiat, probabil ca s-a si terminat deja, nu stiu, eu sunt abia la mijlocul sezonului 2, si da, am tras cu ochiu' si la episoade din sezonu 4- cred. Bla. E un serial de genul tricky, foarte placut, care prezinta situatiile foarte idilic, chiar si pe cele grave, insa intotdeauna face o comparatie a situatiei de natura medicala cu una din cotidianul mirenilor ne-doctori. Aproape intotdeauna la sfarsit ai ceva de invatat si ceva de tinut minte. Personal o admir, si fizic, si actoriceste pe Meredith (Ellen Pompeo), insa mi se pare prea resemnata vocea ei, in rolul de narator. E chiar enervanta in aceasta postura; in definitiv she makes her point, da pana acolo ma/ te omoara sfintii!
Cel mai atipic personaj, complet surprinzator,  foarte straight ( a se intelege vertical, direct in alegerile facute) de altfel, e Dr. Yang (Sandra Oh). Femeia aia e greu de inteles uneori, mai ales cand cauta membre umane prin ambulante sau cosuri de gunoi cu atata abnegatie, dar in acelasi timp fara nici un pic de daruire sau interes fata de cel care va fii salvat in definitiv, ci doar fata de sine si castigul sau. Alteori se comporta atat de firesc- zic eu, spune lucrurile atat de pe sleau- cum adeseori noi (oamenii) nu avem indrazneala, din varii motive, sa o facem- incat e geniala, draguta si dreapta in acelasi timp. Inteleapta? Nu stiu.
http://www.imdb.com/media/rm2140048128/nm0690186
Serialu asta are si fazele alea funny, cu glume din alea smart, cu subintelesuri si care nu necesita explicatii ulterioare(Slava Domnului, asta inseamna ca mai am si eu sanse sa considere si altii ca sunt glumeata/ cel putin cu simtul umorului). Eh, degeaba ai glume in program , daca nu ai persoane care sa le spuna ca lumea si oameni care sa le (si) GUSTE. Nu-i asa?
What's my point? Daca inca nu ati gasit ceva palpitant de urmarit si nu ati auzit de Grey's Anatomy, luati-l si bucurati-va de el. Apropos, am lasat asta pentru sfarsit; are tipi draguti, de toate genurile (macho, puppy, pervert, sweet) care se combina cu tipele dragutze si smart descrise mai inainte si ies intre ei scantei :)
http://www.imdb.com/media/rm504992768/nm0001131
Bucurati-va de el, ca eu am facut-o si inca o mai fac!..ma bucur, adica.

Recenzii de vacanta

A trecut deja o vreme de cand am revenit din unele locuri de vacanta, dar deh, acum am vreme sa scriu despre ele si, (cel mai important) acu am inspiratie si memorie buna in ceea le priveste.
Asadar, in prima faza sa va zic de Sighisoara. Am stat pe-acolo 2 zile in cap; e un oras frumos, medieval (woa!) si are obiective de vazut mai ales in partea veche si deja celebra si consacrata a sa! Nu mai fusesem pana acum in locuri 100% medievale (exista un restaurant cu tematica, meniu si mancaruri prezentate in aceasta maniera, in "metropola" in care imi fac eu veacul, dar nu miroase pe langa orasele- cetate pe care le-am vizitat) si m-am simtit ciudat in locurile astea; parca au un soi de sacralitate (!?) sau de funest, care m-a determinat sa am atitudine de bigoata (ha!). 
Orgile din bisericile gotice sunt magnifice, o singura nota cantata la ele ridica tot parul pe tine si te face parca sa regreti orice pacat comis (recent/ nu). Orgile mi-au dat impresia ca sunt o extensie pe pamant a vocii Providentei: infricosator si minunat in acelasi timp. Barrr! 
http://www.youtube.com/watch?v=ipzR9bhei_o (ca sa va faceti o idee)

In aceiasi perioada am ajuns si in Sibiu. Superb oras! Cladiri bine intretinute, piatete si piete aspectuoase, culorile cladirilor nu fac concurenta una cu alta in stridenta. Oamenii sunt faini, culti, bine imbracati- adica cu gust; sunt multi nemti si italieni maslinii cu dintii albi si vino'ncoa. Totul e cu bun gust aranjat in oras si parca modernitatea sau renovarea vechilor cladiri ajuta la alungarea izului de creepy. La capitolul drumuri stau rau insa sibienii. 
Oradea. Oras alambicat, cu tramvai, cu o parte veche si cu una noua. Are si Multiplex ;) Am vazut acolo "Cheri" (Michelle Pfeiffer, Rupert Friend). E un film romantic, cica, pentru care nu am citit recenzii inainte de a-l vedea. Nu vi-l recomand. Michelle joaca foarte bine, insa povestea in sine e alambicata. Ea curtezana cu avere, el copil de curtezana, dragoste mare si POSIBILA sase ani, dupa aia dragoste IMPOSIBILA si mariaj pentru el; pfiu, se regasesc la un mom. dat, intentii bune de-o parte si de alta, pana la urma se rupe totul, el se sinucide si ea imbatraneste frumos si ramane bogata. Sec.
Oradea 2...Oras frumos, maree, cu Cris, aaa, bate vantu acolo de iti tiuie urechile si te arde soarele de te doare pielea. Asta nu inseamna ca eu sunt acum tuciurie. Ne-neh :)

Busteni (in tabara). Oras de munte, partii, peisaje care te lasau bouche-bee, multe pensiuni, foarta multa mizerie in padure (groapa de gunoi a orasului) si incultura in ceea ce priveste capitolul asta. Cursuri care ne ajutau pe mine si pe inca 23 de oameni sa devenim specializati in crearea de proiecte de ecologizare in zonele noastre de bastina; atmosfera faina, coordonatori responsabili, grup fain de voluntari, cu oameni diferiti, dar nu bisericute. 7 zile constructive si frumoase.

Am sa mai plec, dar deocamdata atat. Am scris de-ajuns. Enjoy.