(Este titlul unei carti citite de mine recent si aparuta relativ recent si in librarii- la sfarsitul lui Septembrie s-a facut lansarea ei intr-una din librariile cunoscute ale Bucurestiului.)
Luandu-ma dupa aparente, as putea spune despre ea, ca, atunci cand am primit-o (Cadou de ziua mea, de la Chris :) am avut oarecare retinere in a o considera demna de timpul meu "pretios", cu toate ca eu fusesem cea care citise o recenzie la ea si tot Oana fusese cea care si-a manifestat dorinta de a o primi cadou. In fine; acum o sapatamana citisem vreo 20 de pagini din ea, fara prea mare tragere de inima sau nefiind prea impresionata. Joia trecuta, in drum spre Cj, am devorat 100 de pagini. In Cj, intr-un parc, am mai citit vreo 60, pe nerasuflate ( pe nerasuflate zic, pentru ca era captivanta intradevar, cu tot izul ei de gluma subtire/ poveste gen Micul Print, cum s-a mai spus/ comparat). Inapoi spre Baia Mare, am desavarsit-o. La naiba, are sad ending, iar eu nu suport un sad ending nu pentru ca sunt (doar o) femeie, ci pentru ca de cele mai multe ori ele, sad ending-urile ar fii putut fii evitate; imi plac asadar, sad endingurile logice, bine dibuite de scriitorii lor, care sa dea o lectie cuiva anume, care sa lase loc de cateva interpretari, bine determinate. Ce treaba e aia sa faci sad ending asa, de foaie verde?
Detaliand, In Cea Mai Friguroasa Zi din Istorie, se naste un baietel in casa unei vrajitoare din Edinburgh, dar din pricina frigului, inima lui e inlocuita cu un ceasornic pentru a putea trai. Baiatul creste cu aceasta inima ticaind mereu si este avertizat ca emotiile puternice nu sunt pentru el, deoarece inima lui nu le poate suporta; asadar, aventuri precum dragostea nu erau de el, asta ii spunea Madeleine, asa-zisa vrajitoare care l-a crescut: "Love is too dangerous for your tiny heart".
Insa, baiatul vede o mica dansatoare andaluza in prima zi cand viziteaza Edinburgh-ul, care-l cucereste din prima clipa cu vocea si dansul ei si cu nepriceperea ei in a purta tocuri si nu ochelari, de care avea reala nevoie. E dragoste infantila (aici infantil trebuie inteles nu neaparat ca facand referire la o dragoste usuratica/ neserioasa, ci doar ca o sugerare a varstelor protagonistilor), dar va dura for the rest of their lives. E dragoste, pan' la urma, traita la ritm de secundar (tic-tac, tic-tac). Urmeaza palpitatiile ceasornicului lui, plecarea ei in tara natala si aventura lui, dupa cativa ani de asteptare in van a reintoarcerii ei, in cautarea ei. Dragostea invinge si in cazul lor, sau "Dragostea e eterna atata vreme cat dureaza", cum ar zice ge-ni-al, Vinicius de Moraes. Restul? Poate o sa descoperiti, poate ba. Depinde cat de mult va place sa cititi si cat de mult dragostea.
Un comentariu:
oare de ce ne place sa citim povesti de dragoste , sa vizionam filme de dragoste ?
poate pt. a retraii cu personajele de acolo ceea ce ne lipseste din viata concreta ?
sa fie uneori dintr-o ,,temere,, fata de viata propriu-zisa ?
e si mult hazard in concret , e adevarat ,
povestile nu ne tradeaza , dar ,,omul e echipat cu atit de multe capacitati ,, incit poate trece peste sau prin tradarile din concret
cartile ,filmele de dragoste ne mentin disponibilitatile afective , poate umplu golurile din existenta diurna ,concreta ,dar , ce frumoasa e o poveste reala si vai , atit de rara , si de aceea atit de pretioasa , e bine de avut grija de ea , cum ? nu stiu .
nu exista o reteta general valabila
inca un motiv sa citim sau sa ne uitam la povesti de dragoste ,poate gasim variante ale retetei , sa ne ponderam ,,temerile,,
Trimiteți un comentariu