Sexul şi ciocolata. Care pe care?

Acum două sau trei zile, stăteam la masă şi mâncam o bucată de ciocolată cu lapte şi cocos (una din combinaţiile mele favorite). Savurând bucata de cioco', mi-am adus aminte cum unele femei fac comparaţie între plăcerea de a mânca ciocolată şi plăcerea de a face sex. Despre ăst tandem s-a vorbit mai ales în filme (foarte mult în filme), pe terase, în paturi şi în alte locuri mai bizare. Îl dezbat aici pentru că mi se pare interesant şi ofertant.


Aşadar, stând şi meditând,  eu una spun că ciocolata e bună şi binevenită în momente de genul Bridget Jones
( femeile ştiu ce-i aia ) şi nu numai. Iar sexul e bun şi el pentru multe alte motive, pe care consider că le dibuiţi. No.1 pe podiumul meu este, însă...?? Somnul ( nu, nu peştele!)
Continuând, mă gândesc la tipele care zic că ciocolata e mai bună decât sexul, sau la fel de bună. Aşa să fie?

                                                                    



Se prea poate, având în vedere felurile oamenilor şi personalităţile lor. Ce să zic? Fiecare cu ce-i place! Gusturile nu se discută! Dar vreau să am rezultate concrete în sensul ăsta, de asta vă rog pe voi, cei care îmi citiţi post-urile, să vă daţi cu părerea.

.... and eat Chocolate! ;)

                                                                    

Mihai Stan- pozaru' amator

Ar-ti-fi-cii!!!

 ( mă laud cu o vedere excelentă )...

....Ce artficii frumoase!

Stan Mihai e un amic de-al meu, care face poze foarte mândre, foarte inspirate, foarte ... fiecare cu povestea ei. Într-un cuvânt, pozele lui se prezintă singure, relatând fiecare povestea şi ajutându-ne să înţelegem de ce Mitză şi-a pus obiectivu' pe ele, şi mai ales, ce l-a determinat să declanşeze până la urmă şi "click"-ul (asta ca să vorbesc aşa, ca o neavizată ce sunt).
Deşi el (pozaru' adică), din fire fiind modest, cu mult bun- simţ şi  mare iubitor de limbă română
("Eu? Mare??" http://www.youtube.com/watch?v=Bl-0shHH0TY&feature=related - e doar o corelaţie de moment, însă are legătură cu înălţimea Dlui Stan şi cu hazul de situaţie;), nu vrea să mă lase să zic aici că e aproape profi  într-ale fotografiei, eu am zis-o şi am şi scris-o şi am şi "retractat-o" (3 în 1). Consider că are un simţ special pentru fotografie şi pentru frumos, de aceea îndrăznesc să-l apropii de granzii domeniului. Este părerea mea şi până una alta, nu am să mi-o schimb(sîc). Punct.
Aţi observat că scriu cu diacritice, nu-i aşa? Ehh, aceasta a fost condiţia lui Mitză pentru a mă lăsa să scriu despre el aici. :)

Am să postez alături câteva mo(n)stre de-ale sale şi nu am să mă abţin de la comentarii. Dimpotrivă :)

                                                  

Apus? ...Răsărit! ...Apus! ...Răsărit? ...

Uite toamna!

Uite toamna 2!

Omul şi muntele!

Panorama din M-ţii Rodnei (dacă nu mă înşel!)

Cărăruia...

                                                                    no comment.

Juma' de coroană de rege.

Iarna. În curând şi la şes.

În loc de bun rămas...

Mecanica Inimii

(Este titlul unei carti citite de mine recent si aparuta relativ recent si in librarii- la sfarsitul lui Septembrie s-a facut lansarea ei intr-una din librariile cunoscute ale Bucurestiului.)

Luandu-ma dupa aparente, as putea spune despre ea, ca, atunci cand am primit-o (Cadou de ziua mea, de la Chris :) am avut oarecare retinere in a o considera demna de timpul meu "pretios", cu toate ca eu fusesem cea care citise o recenzie la ea si tot Oana fusese cea care si-a manifestat dorinta de a o primi cadou. In fine; acum o sapatamana citisem vreo 20 de pagini din ea, fara prea mare tragere de inima sau nefiind prea impresionata. Joia trecuta, in drum spre Cj, am devorat 100 de pagini. In Cj, intr-un parc, am mai citit vreo 60, pe nerasuflate ( pe nerasuflate zic, pentru ca era captivanta intradevar, cu tot izul ei de gluma subtire/ poveste gen Micul Print, cum s-a mai spus/ comparat). Inapoi spre Baia Mare, am desavarsit-o. La naiba, are sad ending, iar eu nu suport un sad ending nu pentru ca sunt (doar o) femeie, ci pentru ca de cele mai multe ori ele, sad ending-urile ar fii putut fii evitate; imi plac asadar, sad endingurile logice, bine dibuite de scriitorii lor, care sa dea o lectie cuiva anume, care sa lase loc de cateva interpretari, bine determinate. Ce treaba e aia sa faci sad ending asa, de foaie verde?
Detaliand, In Cea Mai Friguroasa Zi din Istorie, se naste un baietel in casa unei vrajitoare din Edinburgh, dar din pricina frigului, inima lui e inlocuita cu un ceasornic pentru a putea trai. Baiatul creste cu aceasta inima ticaind mereu si este avertizat ca emotiile puternice nu sunt pentru el, deoarece inima lui nu le poate suporta; asadar, aventuri precum dragostea nu erau de el, asta ii spunea Madeleine, asa-zisa vrajitoare care l-a crescut: "Love is too dangerous for your tiny heart".
Insa, baiatul vede o mica dansatoare andaluza in prima zi cand viziteaza Edinburgh-ul, care-l cucereste din prima clipa cu vocea si dansul ei si cu nepriceperea ei in a purta tocuri si nu ochelari, de care avea reala nevoie. E dragoste infantila (aici infantil trebuie inteles nu neaparat ca facand referire la o dragoste usuratica/ neserioasa, ci doar ca o sugerare a varstelor  protagonistilor), dar va dura for the rest of their lives. E dragoste, pan' la urma, traita la ritm de secundar (tic-tac, tic-tac). Urmeaza palpitatiile ceasornicului lui, plecarea ei in tara natala si aventura lui, dupa cativa ani de asteptare in van a reintoarcerii ei, in cautarea ei. Dragostea  invinge si in cazul lor, sau "Dragostea e eterna atata vreme cat dureaza", cum ar zice ge-ni-al, Vinicius de Moraes. Restul? Poate o sa descoperiti, poate ba. Depinde cat de mult va place sa cititi si cat de mult dragostea.

                                                                    

Alo?!

Pentru concursul Comedy Cluj
www.comedycluj.ro

Era prin 1998, 1999 si eu eram ori in clasa a saptea, ori in a opta. Nu mai stiu sigur. Cert e, pentru ca asta imi aduc aminte, ca faceam consultatii la Limba si literatura romana cu profesoara lui taica-mio (n.1949), pentru Examenul de Capacitate. Descrisa succint, D-na profesoara era foarte buna intr-ale Romanei, era in etate, grasunica, cu ochelari, diabetica, dar gurmanda; plus de asta, era si era extrem de severa cu temele de casa si cu mine. Eram foarte buna la partea de literatura si la o parte din gramatica, si ea ma aprecia pentru calitatile mele. Ba chiar primeam bomboane sau prajitura in zilele ei bune, altruiste. In fine, ii stiam de frica, pentru ca tinea legatura cu tata si cand buctam ceva sau nu neaparat, tata afla si apoi tineti-va urechi (pentru ca tantarul devenea armasar!).
Intr-o vineri, dupa ora 12, am aflat ca nu voi putea "onora" consultatia din acea zi la Romana, din pricina unei activitati in cadrul scolii. Locuinta profei era aproape de liceul meu - 100 de metri. Asa ca eu, cu tot avantul si bucuria cauzate de vestea ca scap de orele ei, m-am pornit zburdand ca o caprioara spre casa ei. Ca sa ajung la usa cu clopotel si sonerie, trebuia sa trec de o poarta incuiata. Deschid poarta, ajung la usa de la intrare, sun la sonerie; de retinut faptul ca locuinta D-nei avea doua etaje si ea "salasluia" de obicei, la cel dintai etaj al imobilului, asa ca avea de coborat niste trepte pana sa-mi deschida usa. Astept aproximativ 3 minute- timp suficient pentru a ma pregati sufleteste: sa salut frumos, sa-mi spun pasu, sa stabilesc urmatoarea intalnire si sa ma car de unde venisem.
Cand usa s-a deschis si D-na m-a privit, ce sa auzi? Din gura mea iese un:
"- Alo?!"
 ... stupoare! 
... liniste ... 
Ce Dumnezeu am zis??? 
"- Alo??"
"- Aaaa, buna ziua! Am venit sa...., sa va spun ca nu v-oi putea veni azi la ora, din cauza ca...."

Am terminat speech-ul, doamna a zambit firesc si a inchis usa. Eu am inchis poarta, cu cheia, si am luat-o inapoi spre liceu. O interjectie imi rasuna in urechi: "Alo!? Alo!? Alo!? ..." Am inceput sa rad tinandu-ma de cap (eram singura pe strada, deci va imaginati ce bine a "dat") si ulterior, in hohote de ras, am spus patania mai departe prietenelor mele, care au ajuns literalmente pe pamant de-atata ras :)) Ha-ha.
Chiar si azi, pozna asta face lumea sa rada sanatos, insa eu tot  nu mi-am dat seama de ce am zis
"Alo" in loc de "Buna ziua", in acel moment, si mai ales Ei, D-nei profesoare.

hai faiv

Retea de socializare. Ca si Facebook-u'.  Friends- termenul asta ma "omoara"; esti friend cu toti, si cunoscuti si necunoscuti, asta  fiind principalul rol al  retelelor de gen. Eu una dau accept doar celor pe care-i cunosc sau cu care macar am avut tangente odata. Celorlalti doar daca ma roaga frumos sau daca vor sa-mi faca complimente :))
Pe aste retele, userii pun poze cu ei- in genere, scriu despre ce-au invatat, unde, ce le place, pun videoclipuri, muzica etc. Ce mi se pare de neinteles/ aiurea, sau nepotrivit- asta e cuvantul, sunt pozele multe din vacante, de la nunta userului, de la botezul juniorului/oarei lui, de la mici, de la piscina s.a.m.d. Cui ii pasa de toate aste ipostaze? Personal, eu am aflat ca un fost prieten de-al meu s-a insurat, de unde credeti? De pe hi5! Da! Albumele de nunta s-au mutat (si)in spatiul virtual. Ce  poate fii mai aiurea( si nu in sensul ca era o veste rea pentru mine sau ceva, ci pur si simplu)? Unele chestii trebuie traite in 2 sau in familie, si nu chiar asa, la scara mare, ce Dumnezeu?? E drept ca multe dintre ele is f.funny si penale si ca fara de ele, noi, carcotasii lor, de ce am mai rade? Si cum am mai vedea cum arata fostu coleg de liceu si ce mai face?

Da, exista si parti bune, iti poti gasi colegi din primara, prieteni rataciti, asta e plusul retelelor de socializare, dar cam atat.

HOMO SAPIENS

                                                                Unde-i unu, nu-i putere...


De singuratate, de oameni, de iubire, de nimic si nimeni; pot exista temeri fata de toate acestea. Ele se caracterizeaza printr-un sentiment deranjant, inhibator, care pune stapanire pe fiecare dintre noi intr-o mai mica sau mai mare masura, in functie de constructul interior individual.
A nu avea temeri fata de nimic/ nimeni, iti da acea alura de invincibil pe care fiecare ne-o dorim. Ma raportez la ce stiu cu certitudine cand afirm ca, personal, am cunoscut sau relationat cu oameni care pareau sa fie neinfricati sau de neafectat in situatii in care eu si oricine altcineva -asemanator mie sau poate tot atat de neobisnuit, ca si mine, cu situatiile- limita, am fii clacat. Sangele rece il ai sau il poti dobandi; asa consider. Pana la urma te calesti si devii imun la anumite situatii, oricat de limita sau de nesuportat sunt ele pentru necunoscatori. "Timpul le rezolva pe toate" se spune. O data obisnuit cu un orar, mod de lucru sau de viata, ceea ce inainte cu 3 zile parea imposibil sau, cel putin, de nerealizat prin mijloacele tale proprii, devine perfect realizabil cu mijloacele tale/ avandu-le ca punct de plecare.
Omul e echipat cu atat de multe capacitati pe care le constientizeaza intr-unul sau mai multe momente din viata lui; constientizarea asta care nu implica insa si realizarea faptului ca folosirea capacitatilor, cat mai practic cu putinta, trebuie sincronizata cu  imediatul si necesarul. Si de asta necorelarile pe care le cunoasteti deja; nu iese pasenta azi, nici maine, niciodata pana cand nu zici: "Bre!? ai facut tot ce-ai putut? Te-ai folosit de toate armele tale ca sa obtii x-uleasca treaba/ favoare?"
Sunt atat de multi oameni care amana o decizie si o actiune pentru ca... nu au chef de responsabilitati la acel moment sau pentru ca le este pur si simplu greu sa gandeasca. Si eu cunosc multi asemenea; fara a recunoaste fatis aceasta tara, o sugereaza prin insasi actiunile, defapt non-actiunile lor. Da, stiu, se poate spune ca aparentele inseala si zic, DA, asa-i! Insa, cand nu ai de ce te lega si vrei sa intelegi o situatie sau un om (cum afurisitul meu de caracter este!), speculezi, asta faci! Speculatiile astea se pot confirma in timp, pot ramane in stand by pentru tot restul vietii  sau, cel mai trist, ratezi tu momentul cand se infirma :)
Asa ca, homo sapiens, dar aproape degeaba. punct.

          ... Unde-s doi puterea creste! (ma refer la numarul de neuroni!)

Grey's Anatomy

Il stie multa lume, e un serial popular, premiat, probabil ca s-a si terminat deja, nu stiu, eu sunt abia la mijlocul sezonului 2, si da, am tras cu ochiu' si la episoade din sezonu 4- cred. Bla. E un serial de genul tricky, foarte placut, care prezinta situatiile foarte idilic, chiar si pe cele grave, insa intotdeauna face o comparatie a situatiei de natura medicala cu una din cotidianul mirenilor ne-doctori. Aproape intotdeauna la sfarsit ai ceva de invatat si ceva de tinut minte. Personal o admir, si fizic, si actoriceste pe Meredith (Ellen Pompeo), insa mi se pare prea resemnata vocea ei, in rolul de narator. E chiar enervanta in aceasta postura; in definitiv she makes her point, da pana acolo ma/ te omoara sfintii!
Cel mai atipic personaj, complet surprinzator,  foarte straight ( a se intelege vertical, direct in alegerile facute) de altfel, e Dr. Yang (Sandra Oh). Femeia aia e greu de inteles uneori, mai ales cand cauta membre umane prin ambulante sau cosuri de gunoi cu atata abnegatie, dar in acelasi timp fara nici un pic de daruire sau interes fata de cel care va fii salvat in definitiv, ci doar fata de sine si castigul sau. Alteori se comporta atat de firesc- zic eu, spune lucrurile atat de pe sleau- cum adeseori noi (oamenii) nu avem indrazneala, din varii motive, sa o facem- incat e geniala, draguta si dreapta in acelasi timp. Inteleapta? Nu stiu.
http://www.imdb.com/media/rm2140048128/nm0690186
Serialu asta are si fazele alea funny, cu glume din alea smart, cu subintelesuri si care nu necesita explicatii ulterioare(Slava Domnului, asta inseamna ca mai am si eu sanse sa considere si altii ca sunt glumeata/ cel putin cu simtul umorului). Eh, degeaba ai glume in program , daca nu ai persoane care sa le spuna ca lumea si oameni care sa le (si) GUSTE. Nu-i asa?
What's my point? Daca inca nu ati gasit ceva palpitant de urmarit si nu ati auzit de Grey's Anatomy, luati-l si bucurati-va de el. Apropos, am lasat asta pentru sfarsit; are tipi draguti, de toate genurile (macho, puppy, pervert, sweet) care se combina cu tipele dragutze si smart descrise mai inainte si ies intre ei scantei :)
http://www.imdb.com/media/rm504992768/nm0001131
Bucurati-va de el, ca eu am facut-o si inca o mai fac!..ma bucur, adica.

Care-i graba??

„Există o legătură ascunsă între lentoare şi memorie, între viteză şi uitare. Să luăm o situaţie cît se poate de banală: un om merge pe stradă. Deodată, vrea să-şi amintească ceva, însă memoria nu-l ajută, în clipa aceea, reflex, încetineşte pasul, în schimb, cine vrea să uite un incident penibil pe care tocmai l-a trăit grăbeşte involuntar pasul, vrînd parcă să se depărteze de ceea ce, în timp, se află încă prea aproape de el. În matematica existenţială, această experienţă se exprimă prin două ecuaţii elementare: nivelul lentoarei este direct proporţional cu intensitatea memoriei; nivelul vitezei este direct proporţional cu intensitatea uitării.“

(Milan Kundera- "Lentoarea", traducere de Emanoil Marcu, Editura Humanitas, 2004.)

Scriu despre placerea de a fii lent in viata, ca sa poti vedea tot ce trece pe langa tine si prin tine si prin altii. Intotdeauna am apreciat si practicat lentoarea asta. Pe cati nu i-oi fii enervat cu ea!? Imi beau cafeaua incet, mai ales cand am o companie placuta si ne-stresanta. Savurez mancarea in timpul dublu sau triplu necesar unui om normal si destul de infometat. Iau bucati mici si mestec mult. De asta nu ma ingras!?!?

In definitiv, am gasit azi online ultimul numar din Dilema Veche, un ziar saptamanal si cultural. Un ziar foarte drag mie din pricina manierii de a scrie si a trata (a celor care scriu aici) problemele cotidiene ale statului, dar si  recomandarile pentru o viata mai sanatoasa si fericita- sfaturi oferite frumos, logic, prezentate pentru a putea fii alese, prezentate pentru a convinge - insa nu in maniera "Cum sa faci sa...."; nu e vorba de tips-uri aici. Nu.
Saptamana asta ei vorbesc despre bucuria de a fii lent. Recunosc, nu am citit toate articolele (m-a furat episodul 7 din Grey's), insa dat fiind ca sunt o practicanta, stiu regulile de baza :) Va atasez alaturi linkul: http://www.dilemaveche.ro/index.php?cmd=sectiune&nr=289&s=1.
Va doresc senzatii/ certitudini de deja-vu! :)

Recenzii de vacanta

A trecut deja o vreme de cand am revenit din unele locuri de vacanta, dar deh, acum am vreme sa scriu despre ele si, (cel mai important) acu am inspiratie si memorie buna in ceea le priveste.
Asadar, in prima faza sa va zic de Sighisoara. Am stat pe-acolo 2 zile in cap; e un oras frumos, medieval (woa!) si are obiective de vazut mai ales in partea veche si deja celebra si consacrata a sa! Nu mai fusesem pana acum in locuri 100% medievale (exista un restaurant cu tematica, meniu si mancaruri prezentate in aceasta maniera, in "metropola" in care imi fac eu veacul, dar nu miroase pe langa orasele- cetate pe care le-am vizitat) si m-am simtit ciudat in locurile astea; parca au un soi de sacralitate (!?) sau de funest, care m-a determinat sa am atitudine de bigoata (ha!). 
Orgile din bisericile gotice sunt magnifice, o singura nota cantata la ele ridica tot parul pe tine si te face parca sa regreti orice pacat comis (recent/ nu). Orgile mi-au dat impresia ca sunt o extensie pe pamant a vocii Providentei: infricosator si minunat in acelasi timp. Barrr! 
http://www.youtube.com/watch?v=ipzR9bhei_o (ca sa va faceti o idee)

In aceiasi perioada am ajuns si in Sibiu. Superb oras! Cladiri bine intretinute, piatete si piete aspectuoase, culorile cladirilor nu fac concurenta una cu alta in stridenta. Oamenii sunt faini, culti, bine imbracati- adica cu gust; sunt multi nemti si italieni maslinii cu dintii albi si vino'ncoa. Totul e cu bun gust aranjat in oras si parca modernitatea sau renovarea vechilor cladiri ajuta la alungarea izului de creepy. La capitolul drumuri stau rau insa sibienii. 
Oradea. Oras alambicat, cu tramvai, cu o parte veche si cu una noua. Are si Multiplex ;) Am vazut acolo "Cheri" (Michelle Pfeiffer, Rupert Friend). E un film romantic, cica, pentru care nu am citit recenzii inainte de a-l vedea. Nu vi-l recomand. Michelle joaca foarte bine, insa povestea in sine e alambicata. Ea curtezana cu avere, el copil de curtezana, dragoste mare si POSIBILA sase ani, dupa aia dragoste IMPOSIBILA si mariaj pentru el; pfiu, se regasesc la un mom. dat, intentii bune de-o parte si de alta, pana la urma se rupe totul, el se sinucide si ea imbatraneste frumos si ramane bogata. Sec.
Oradea 2...Oras frumos, maree, cu Cris, aaa, bate vantu acolo de iti tiuie urechile si te arde soarele de te doare pielea. Asta nu inseamna ca eu sunt acum tuciurie. Ne-neh :)

Busteni (in tabara). Oras de munte, partii, peisaje care te lasau bouche-bee, multe pensiuni, foarta multa mizerie in padure (groapa de gunoi a orasului) si incultura in ceea ce priveste capitolul asta. Cursuri care ne ajutau pe mine si pe inca 23 de oameni sa devenim specializati in crearea de proiecte de ecologizare in zonele noastre de bastina; atmosfera faina, coordonatori responsabili, grup fain de voluntari, cu oameni diferiti, dar nu bisericute. 7 zile constructive si frumoase.

Am sa mai plec, dar deocamdata atat. Am scris de-ajuns. Enjoy.

in ultima vreme...

..., tot "calatorind" cu masina-mi, am vazut foarte multi porumbei si multe vrabiute calcate pe strada. Ma gandesc la fenomenul asta si ma incearca curiozitatea ( pasarea aia n-a vazut masina venind?!), apoi un sentiment de tragism pentru existenta lor incheiata asa de sadic. In cele din urma si parca, prea putin intens, ma gandesc la fenomenul asta cu sentiment de revolta si indignare fata de amploarea lui in cadrul mediului social (cica civilizat).

Ce sa zic? Suntem de condamnat, eu si ceilalti multi care nu cer legi pentru o mai buna si mai stricta Autoritate de protectie a animalelor in mediul urban. Pentru ca victime nu sunt doar independentele si anonimele pasarele ( pe care, da stiu, nu ai cum sa le protejezi impotriva fenomenului pe care tocmai l-am descris mai sus-STRICT) sau animalele vagaboande, ci si animalele cu stapani si pedigree.

Asta ar fii un bun motiv sa cerem legi mai severe impotriva celor care omoara animalele pe strada, pentru ca multi dintre noi "detinem" (oricum as zice-o, tot impropriu si aiurea suna) cate-un suflet patruped/cu pene/blanita etc., iar dintre acestia multi, (tot) multi au si statutul de sofer. Dat fiind faptul ca asfaltul este "locul crimelor", cu preponderenta, DESCHIDE-TI OCHII si pune-ti frana/ evitati. Nu e asa greu, pentru ca- vorba aia- slalom stim deja sa facem!