Care-i graba??

„Există o legătură ascunsă între lentoare şi memorie, între viteză şi uitare. Să luăm o situaţie cît se poate de banală: un om merge pe stradă. Deodată, vrea să-şi amintească ceva, însă memoria nu-l ajută, în clipa aceea, reflex, încetineşte pasul, în schimb, cine vrea să uite un incident penibil pe care tocmai l-a trăit grăbeşte involuntar pasul, vrînd parcă să se depărteze de ceea ce, în timp, se află încă prea aproape de el. În matematica existenţială, această experienţă se exprimă prin două ecuaţii elementare: nivelul lentoarei este direct proporţional cu intensitatea memoriei; nivelul vitezei este direct proporţional cu intensitatea uitării.“

(Milan Kundera- "Lentoarea", traducere de Emanoil Marcu, Editura Humanitas, 2004.)

Scriu despre placerea de a fii lent in viata, ca sa poti vedea tot ce trece pe langa tine si prin tine si prin altii. Intotdeauna am apreciat si practicat lentoarea asta. Pe cati nu i-oi fii enervat cu ea!? Imi beau cafeaua incet, mai ales cand am o companie placuta si ne-stresanta. Savurez mancarea in timpul dublu sau triplu necesar unui om normal si destul de infometat. Iau bucati mici si mestec mult. De asta nu ma ingras!?!?

In definitiv, am gasit azi online ultimul numar din Dilema Veche, un ziar saptamanal si cultural. Un ziar foarte drag mie din pricina manierii de a scrie si a trata (a celor care scriu aici) problemele cotidiene ale statului, dar si  recomandarile pentru o viata mai sanatoasa si fericita- sfaturi oferite frumos, logic, prezentate pentru a putea fii alese, prezentate pentru a convinge - insa nu in maniera "Cum sa faci sa...."; nu e vorba de tips-uri aici. Nu.
Saptamana asta ei vorbesc despre bucuria de a fii lent. Recunosc, nu am citit toate articolele (m-a furat episodul 7 din Grey's), insa dat fiind ca sunt o practicanta, stiu regulile de baza :) Va atasez alaturi linkul: http://www.dilemaveche.ro/index.php?cmd=sectiune&nr=289&s=1.
Va doresc senzatii/ certitudini de deja-vu! :)

in ultima vreme...

..., tot "calatorind" cu masina-mi, am vazut foarte multi porumbei si multe vrabiute calcate pe strada. Ma gandesc la fenomenul asta si ma incearca curiozitatea ( pasarea aia n-a vazut masina venind?!), apoi un sentiment de tragism pentru existenta lor incheiata asa de sadic. In cele din urma si parca, prea putin intens, ma gandesc la fenomenul asta cu sentiment de revolta si indignare fata de amploarea lui in cadrul mediului social (cica civilizat).

Ce sa zic? Suntem de condamnat, eu si ceilalti multi care nu cer legi pentru o mai buna si mai stricta Autoritate de protectie a animalelor in mediul urban. Pentru ca victime nu sunt doar independentele si anonimele pasarele ( pe care, da stiu, nu ai cum sa le protejezi impotriva fenomenului pe care tocmai l-am descris mai sus-STRICT) sau animalele vagaboande, ci si animalele cu stapani si pedigree.

Asta ar fii un bun motiv sa cerem legi mai severe impotriva celor care omoara animalele pe strada, pentru ca multi dintre noi "detinem" (oricum as zice-o, tot impropriu si aiurea suna) cate-un suflet patruped/cu pene/blanita etc., iar dintre acestia multi, (tot) multi au si statutul de sofer. Dat fiind faptul ca asfaltul este "locul crimelor", cu preponderenta, DESCHIDE-TI OCHII si pune-ti frana/ evitati. Nu e asa greu, pentru ca- vorba aia- slalom stim deja sa facem!