„Există o legătură ascunsă între lentoare şi memorie, între viteză şi uitare. Să luăm o situaţie cît se poate de banală: un om merge pe stradă. Deodată, vrea să-şi amintească ceva, însă memoria nu-l ajută, în clipa aceea, reflex, încetineşte pasul, în schimb, cine vrea să uite un incident penibil pe care tocmai l-a trăit grăbeşte involuntar pasul, vrînd parcă să se depărteze de ceea ce, în timp, se află încă prea aproape de el. În matematica existenţială, această experienţă se exprimă prin două ecuaţii elementare: nivelul lentoarei este direct proporţional cu intensitatea memoriei; nivelul vitezei este direct proporţional cu intensitatea uitării.“
(Milan Kundera- "Lentoarea", traducere de Emanoil Marcu, Editura Humanitas, 2004.)
Scriu despre placerea de a fii lent in viata, ca sa poti vedea tot ce trece pe langa tine si prin tine si prin altii. Intotdeauna am apreciat si practicat lentoarea asta. Pe cati nu i-oi fii enervat cu ea!? Imi beau cafeaua incet, mai ales cand am o companie placuta si ne-stresanta. Savurez mancarea in timpul dublu sau triplu necesar unui om normal si destul de infometat. Iau bucati mici si mestec mult. De asta nu ma ingras!?!?
In definitiv, am gasit azi online ultimul numar din Dilema Veche, un ziar saptamanal si cultural. Un ziar foarte drag mie din pricina manierii de a scrie si a trata (a celor care scriu aici) problemele cotidiene ale statului, dar si recomandarile pentru o viata mai sanatoasa si fericita- sfaturi oferite frumos, logic, prezentate pentru a putea fii alese, prezentate pentru a convinge - insa nu in maniera "Cum sa faci sa...."; nu e vorba de tips-uri aici. Nu.
Saptamana asta ei vorbesc despre bucuria de a fii lent. Recunosc, nu am citit toate articolele (m-a furat episodul 7 din Grey's), insa dat fiind ca sunt o practicanta, stiu regulile de baza :) Va atasez alaturi linkul: http://www.dilemaveche.ro/index.php?cmd=sectiune&nr=289&s=1.
Va doresc senzatii/ certitudini de deja-vu! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu