joi, 16 ianuarie 2014

Rememorari





        Mi-aduc aminte cum, in primul an de facultate fiind, am avut o experienta  pseudo-amoroasa (sa o numim asa) cu un baiat pe care deja il stiam. A reaparut dintr-o data in viata mea si aparitia lui a fost abrupta: un telefon prin intermediul caruia am stabilit o intalnire, o vizita la mine acasa si un trandafir rosu in dar pentru mine...ok?!
Ne-am mai vazut de cateva ori, iar eu aveam impresia ca ne indreptam spre o relatie; ne intelegeam bine, imi placea, parea ca-i plac, eram pe aceiasi lungime de unda si radeam la aceleasi glume, insa...nu am ajuns niciodata la aparent, previzibila relatie. Detaliile care au impiedicat acea relatie nu conteaza; scriu despre asta pentru ca am realizat (acum, din nou) cat de rau mi-a parut ca nu am fost suficienta pentru el- suficienta in sensul de frumoasa sau iubibila (asta atunci), suficient de sfatoasa, ajutatoare ca si amica (atunci si acum si poate mereu). Intotdeauna il sfatuiam cu cea mai mare implicare si empatie de care eram in stare, insa niciodata nu am avut certitudinea ca ii e de ajuns sau poate, de folos. Lipsea mereu ceva din empaticul meu sfat pentru el. Insa, fara indoiala, il distra sarcasmul si (cica) umorul meu :) Imi aduc aminte de el acum, pentru ca  am o cunostinta foarte asemanatoare vechiului meu amic...

E ciudat cum timpul (si doar el), vindeca vechi si urate rani, nu demult considerate de neuitat, darmite de vindecat! E ciudat, dar si placut sa constati ca, o data cu trecerea mai-nainte amintitului timp, dobandesti si dramul acela de intelepciune care te face sa vezi in alta dimensiune, o intamplare a carei rememorare iti facea atat de mult rau cativa ani inainte; brusc, te-ai dezmeticit si nu te mai doare, nu mai ai regrete, nu mai ai de gasit solutii, nu mai regreti timpul pierdut gandindu-te ce-ai facut gresit. Totul devine transparent si simplu. Si e atat de reconfortant!



luni, 6 ianuarie 2014

Don Jon (the movie)






Ma uit la "Don Jon", deci acesta e un live- blogging!

E ciudat mixul de sentimente si reactii pe care le genereaza in mine, ca spectator; la inceput il compatimesc si totodata imi vine sa-l iau la misto pe personajul principal masculin din cauza "custii" in care traieste si a oblonismului(!) de care sufera. Mai apoi il admir putin pentru ca isi da interesul (chiar daca pentru a atinge un scop frivol) sa aiba o relatie, sa schimbe ceva in viata-i insipida. Ulterior, in decursul relatiei, joaca de-a v-ati ascunselea cu iubita in ceea ce priveste "pasiunea" lui pentru porno, dar si felul in care ea il "determina" sa-si schimbe nivelul social, educational si profesional cu promisiuni sexuale, condimenteaza actiunea din punct de vedere al complexitatii filmului... 
Pastrarea aparentelor in fata prietenilor, a familiei lui si a actualei prietene si a oricui din jur e si ea una dintre preocuparile zilnice ale lui Jon, dar il oboseste si pe el, pana la urma. 

Mi-a placut foarte mult, in schimb, interventia personajului feminin secundar cu care el se implica sexual si afectiv; Julliane Moore e extraordinara in rolul ei de "ghid" al noului barbat in lumea reala si mai ales intr-ale relatiei cu o alta femeie, si fiind asta/astfel pentru el, ajuta la iesirea la suprafata a realului Jon, cel mult mai simplu si sincer, care deja arata altfel si se manifesta altfel din toate punctele de vedere. 
Avand in vedere ca e primul film regizat si scris de Joseph Gordon- Levitt, e prea tare! Pentru ca desi pare a avea un subiect frivol, despre relatiile sentimentale si valorile tinerilor din ziua de azi- asta la inceput, pana la urma se dovedeste a fi o lectie de viata despre ceea ce inseamna schimbarea -ce poate interveni neasteptat in viata oricui, oricat de sigur ar fi (acela/aceea) ca prezentul e cea mai buna varianta a lui/ei ca om!

Apropos de mixul de sentimente pe care l-am trait pe tot parcursul filmului, am incercat, pe rand: dezgust, dispret, uimire, compasiune, speranta, multumire, admiratie! Si ordinea a fost in mare, cea in care le-am scris; de aceea, nedorind sa detaliez prea mult pentru cei care cauta o parere generalissima despre acest film, va spun doar ca este un film diferit si fresh, desi la inceput nu promite asta! A, da: sfarsitul e complet neasteptat!!!


"We're ...fucking lost...together." - final line of Jon