Pe fundal se aude sunetul unei mici chitari. E chitara lui Dean care ii dedica Cynthiei prima balada inainte de a se indragosti, a se casatori, a avea un copil si mai apoi o viata care nu va mai semana prea mult cu inceputul relatiei lor. Toata povestea asta face parte fintr-un film recent, incadrat la categoria "film romantic, de dragoste, drama"; se numeste "Blue Valentine".
Au trecut 5 minute de cand piesa cantata la mica chitara a inchis filmul intr-un mod neasteptat si trist. Treuie sa stiti despre mine ca nu suport "sad-end"-igurile la un film. Oricare ar fi el. Consider ca atata vreme cat i-am acordat 2 ore sau o ora si jumatate din viata mea, merit sa am un sfarsit vesel sau cel putin apropiat de veselie, multumire, implinire si alte sentimente de genul asta.
Blue Valentine nu e unul dintre filmele cu happy-ending pe care le-am vazut pana acum. Are un final trist si neasteptat; te lasa pe ganduri si te face sa iti doresti sa nu ajungi asa si tu. Eu cel putin asta am simtit de la jumatatea filmului incolo. Nu am sa descriu sau povestesc filmul, ci am sa va spun ca barbati ca Dean nu se mai fabrica, ca femei ca Cynthia sunt atat de multe, ca povestea lor e atat de comuna si ca iubirea initiala s-a evaporat in mai putin de zece ani de la inceputul ei. Cauza tuturor problemelor intr-un cuplu care se iubea odata??? Si rutina, si stressul, si lipsurile, si lipsa de minte, si uitarea, si.... nu pot si nu vreau sa generalizez. Vreau doar sa spun ca merita "pierduta" o ora si jumatate pentru vizionarea povestei asteia, deoarece banalitatea si repetivitatea ei o fac respingatoare, atragatoare si adevarata in acelasi timp.
In rolurile principale: Dean (Ryan Gosling- "The Notebook"), Cynthia (Michelle Williams- "Brokeback Mountain")
Vizionare placuta.
Au trecut 5 minute de cand piesa cantata la mica chitara a inchis filmul intr-un mod neasteptat si trist. Treuie sa stiti despre mine ca nu suport "sad-end"-igurile la un film. Oricare ar fi el. Consider ca atata vreme cat i-am acordat 2 ore sau o ora si jumatate din viata mea, merit sa am un sfarsit vesel sau cel putin apropiat de veselie, multumire, implinire si alte sentimente de genul asta.
Blue Valentine nu e unul dintre filmele cu happy-ending pe care le-am vazut pana acum. Are un final trist si neasteptat; te lasa pe ganduri si te face sa iti doresti sa nu ajungi asa si tu. Eu cel putin asta am simtit de la jumatatea filmului incolo. Nu am sa descriu sau povestesc filmul, ci am sa va spun ca barbati ca Dean nu se mai fabrica, ca femei ca Cynthia sunt atat de multe, ca povestea lor e atat de comuna si ca iubirea initiala s-a evaporat in mai putin de zece ani de la inceputul ei. Cauza tuturor problemelor intr-un cuplu care se iubea odata??? Si rutina, si stressul, si lipsurile, si lipsa de minte, si uitarea, si.... nu pot si nu vreau sa generalizez. Vreau doar sa spun ca merita "pierduta" o ora si jumatate pentru vizionarea povestei asteia, deoarece banalitatea si repetivitatea ei o fac respingatoare, atragatoare si adevarata in acelasi timp.
In rolurile principale: Dean (Ryan Gosling- "The Notebook"), Cynthia (Michelle Williams- "Brokeback Mountain")
Vizionare placuta.
