duminică, 30 ianuarie 2011

Ho gia firmato!

Sunt in Italia de sapte luni deja si avand in vedere ca am un anturaj total ...romanesc, limba poporului frate vitreg imi vine inca greu sa o deprind; oricum ma descurc sa inteleg daca mi se vorbeste in italiana, reusesc chiar sa si raspund- in propozitii scurte.Evit sa vorbesc sau sa zic ceva daca nu sunt sigura ca asa se zice, daca nu sunt sigura ca asa e corect gramatical etc.
Prima persoana cu care am avut de-a face in ceea ce priveste exercitul limbii italiene, a fost una dintre vanzatoarele de la forno (brutarie); doua dintre ele sunt dragute si serviabile, insa mai intai am intalnit-o pe aia mica si rea. Expeditiva si acra, donsoara a fost prima care m-a descurajat in avantul meu de invatare "a la Ceteras" limba italiana. Asta a fost acum 6 luni si de atunci o intalnesc relativ des, ca deh, painea cea de toate zilele e necesara, insa deja stie ce vreau si eu la fel, asa ca am trecut de faza cererii foarte formal a unei paini :)
In drumul meu spre casa, trec in fiecare zi pe la faimoasele galerii Ufizzi, unde, in fiecare zi kitsh-ul si frumosul se amesteca inevitabil. Astfel, intr-o buna zi, sunt acostata la intrarea in incinta acestor galerii, de un voluntar care imi cere in italiana, engleza, respectiv franceza- probabil, sa semnez impotriva drogurilor. Am refuzat vreo saptamana, doua, dupa care am zis sa mai sterg din indarjirea asta impotriva femeii poliglote. Pe langa ca am fost rugata frumos sa mai dau cel putin 10 euro pe langa iscalitura mult pretuita :)), am vrut sa imi mai exersaz si eu italiana, dar cuvintele au iesit in engleza.
Acum doua zile, alta donsoara, cu aceiasi rugaminte de a semna impotriva drogurilor, m-a acostat in alta parte a orasului; am decis sa ii raspund in italiana ca AM SEMNAT DEJA. Mi-a multumit si m-a lasat sa-mi vad de drum. La nici 10 minute de prima donsoara, DIN NOU la Galeriile Ufizzi, alta donsoara ma roaga IAR sa semnez. I-am raspuns acelasi lucru ca celei dinaintea ei si am realizat in momentul ala ca a fost prima data cand am reusit sa fiu spontana in italiana. Nu am mai masurat atata inainte sa vorbesc, ci am gandit si am vorbit. Stiu ca nu am zis nu stiu ce fraza, dar avand in vedere inceputurile intr-ale italienei si mai ales contextele(brutarie, voluntariat stradal de ex.) in care am fost nevoita sa comunic, indiferent daca am vrut sau nu, sunt mandra ca am spart gheata.

marți, 18 ianuarie 2011

2010 a trecut, urmeaza 2012 :)

Un nou an si un alt nou an incheiat :)
Am avut un an implinit si in mare parte asa cum mi l-am dorit si inchipuit in toti anii dinaintea anului despre care vorbesc. Am trait sentimente atat de minunate si totodata atat de comune incat nu pot sa zic care dintre ele m-au uimit mai mult; uneori banalitatea are atatea nuante minunate si, la fel, extraordinarul are atata banal in el! Stiu ca pare un paradox ce tocmai am scris, insa, deh, viata e plina de ele, altfel nu ar mai exista cuvantul asta :))
Am "suferit" o stramutare fizica si m-am adaptat cat de cat la alta limba si alte valori culturale, la alta civilizatie, la alte cutume, la alte ...multe. Am pus bazele unui "tango" de durata, sper. Am dus dorul si m-am bucurat de ce aveam. Am regretat anumite decizii si actiuni, dar am realizat ca fara ele nu as fii ajuns unde sunt si nu as fii facut ce am facut. in cateva cuvinte, m-am realizat pe plan personal si astept sa ma realizez si pe plan profesional.
Cu asta am facut trecerea la viitor si la planurile de lunga sau scurta durata. In ceea ce priveste planurile de scurta durata, vreau o bicicleta cu cos de nuiele, un Ipad si sanatate pentru toti cei dragi mie. Pentru ceea ce se numeste plan de durata ... vreau sanatatae pentru toti dragi mie, o casa mai mare si ...implinirea altor vise care inca sunt in faza de trecere de la statutul de VIS la cel de REALITATE DORITA:) asa ca am sa le numesc mai incolo.

Va doresc un an nou INTOCMAI cum vi-l imaginati si doriti!